Capitolul 1. individualizare civilă a cetățeanului [1]
Subiectele de drept civil sunt persoane care pot fi de două tipuri - (. Capitolul 4 din Codul civil), cetățeni sau persoane (. Capitolul 3 din Codul civil) și persoanele juridice. Astfel, termenul „persoană“ este unirea a două tipuri de subiecte de drept civil.
Termenul „cetățean“ reflectă relația politică și juridică puternică între o persoană și stat. Subiecții relațiilor civile nu poate fi decât cetățeni români, dar și apatrizii cu dublă cetățenie (cetățeni apatrizi, cu dublă). Prin urmare, este necesar să se folosească termenul de „persoană fizică“, care vă permite să se extindă cercul de participanți în relațiile civile. Deși dreptul civil al termenului „cetățean“ nu este legat de termenul „cetățenie“ inrudit.
Astfel, individualizarea cetățeanului - o colecție de mijloace legale pentru a distinge un cetățean - parte a relațiilor civile pe de altă parte.
Individualizarea cetățeanului ca subiect al drepturilor prevăzute de:
1. În numele cetățeanului (Art. 19 din Codul civil), în care acesta dobândește și își exercită drepturile și îndatoririle. Într-un sens larg, aceasta include numele, prenumele și patronimicul, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege sau cutumă naționale.
Un cetățean poate, în cazurile și în modul prevăzut de lege, de a acționa anonim (de ex. E. fără a specifica un nume), folosind un nume fals, t. E. Pseudonimul, dar el nu a avut dreptul de a dobândi drepturile și obligațiile sub numele altei persoane. Numele unui individ sau un pseudonim poate fi utilizat cu acordul persoanei de către alte persoane în activitatea lor economică creativă, antreprenoriale sau alte mijloace care elimină induce în eroare terțe părți în ceea ce privește identitatea cetățenilor, precum și dreptul exclusiv de a abuza în alte forme.
Dreptul la un nume - una dintre cele mai importante beneficii intangibile, care sunt protejate de dreptul civil. Prejudiciul cauzat unui cetățean, ca urmare a unei încălcări a dreptului său la un nume sau un pseudonim, se compensează în conformitate cu prevederile Codului civil. Atunci când denaturarea numele oricărui cetățean folosind numele înseamnă sau într-un mod care afectează onoarea lui, distrage atenția de reputația demnitate sau de afaceri al unui cetățean are dreptul de a cere dezmințirea, repararea prejudiciului cauzat acestuia, precum și despăgubiri pentru daune morale în temeiul normelor art. 152 CC.
Un cetățean poate schimba numele său păstrând în același timp toate drepturile și obligațiile dobândite de aceasta, sub denumirea sa anterioară, în același timp, el este obligat să ia măsurile adecvate pentru a notifica debitorii lor (cele cu privire la care are dreptul de a cere) și creditorii (persoane cărora le- suportă responsabilitățile) ale schimbării numelui său și suportă riscul consecințelor cauzate de absența acestor persoane informații despre schimbarea numelui său. Schimbarea numelui conferă cetățeanului dreptul de a face modificări în alte documente (cu excepția pașaportului) emise numele fostului său.
Numele dat unui cetățean la naștere, precum și schimbarea numelui se înregistrează în modul prevăzut de înregistrare civilă.
2. Locul de reședință al cetățeanului - (Art. 20 din Codul civil), locul în care își are reședința (întotdeauna) sau în principal (își petrece cea mai mare parte a timpului, decât în alte locuri).
Locul de reședință trebuie să fie loc distins pentru a rămâne, care este definit ca un hotel, o statiune, centru turistic, un spital și alte organizații similare, precum și camera de zi nu este un loc de reședință al unui cetățean, în care își are reședința temporar.
Residence - camera de zi (clădire cu apartamente, un apartament, o parte a fondului locativ), în care cetățeanul trăiește permanent sau în primul rând, ca proprietar al unui membru de familie al proprietarului, în baza unui contract de muncă (subinchiriere) sau din alte motive prevăzute de lege (articolul . 16, 19 de locuințe Codul România).
Cetățenii au dreptul de a alege locul de reședință, care este unul dintre elementele de capacitatea lor juridică, cu excepția cazului în care se specifică altfel în mod expres în lege (locul de reședință al minorilor sub 14 ani, de la frontieră, închise orașele militare, entități administrativ-teritoriale, teritorii distincte și orașe, în cazul în care, în cazul unui pericol de răspândire a bolilor și a otrăvirii condițiile și regimurile specifice ale oamenilor de rezidență a populației introduse și activitatea economică, teritoriul unde o stare de h O lege extrem sau marțială). se stabilesc limitele acestui drept în scopul securității, protecția intereselor de stat și publice.
Poate exista o neconcordanță între actualul loc de reședință al cetățeanului și înregistrarea datelor, precum și localizarea activelor sale, locul de muncă, familie, reședință, și așa mai departe. N. În acest caz, un cetățean de la locul de reședință este considerat locul de reședință efectiv, în cazul în care își petrece cea mai mare parte a timpului.
Cetățeanul, care a raportat creditorii și alte informații cu privire la un alt loc de reședință, suportă riscul consecințelor care decurg din acestea.
3. Actele de stare civilă - fapte juridice care influențează apariția, modificarea sau încetarea drepturilor civile și a obligațiilor ce caracterizează statutul juridic al cetățenilor și obiectul unei înregistrări speciale de stat în autoritățile de stare civilă (în continuare - Registrator), în absența acestora - în administrația locală municipalități în străinătate - oficiile consulare din România.
Starea civilă - este statutul juridic al cetățeanului individuale ca purtător al diferitelor drepturi și obligații (politice, proprietate, personal, etc. ..), definește natural și caracterul social al faptelor și circumstanțelor.
Nu face obiectul înregistrării ca stare civilă toate celelalte fapte, chiar dacă acestea afectează statutul cetățeanului (în special, locul de reședință său, antreprenor dobândirea statutului, emancipare, incapacitatea juridică, dizabilitate, lipsă).
Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă ale cetățenilor, în plus față de funcția de individualizare furnizează dovada irefutabilă a, care este de mare importanță pentru protecția drepturilor și intereselor cetățenilor, precum și necesar în scopuri publice reprezintă nașteri, decese, divorțuri, și așa mai departe. D.
Astfel, actul de stare civilă, cu toate că a avut loc, nu duce la apariția unui cetățean al unei anumite consecințe juridice. Numai după înregistrarea sa în modul prevăzut de lege un cetățean are drepturile și obligațiile respective. În conformitate cu înregistrarea de stat a înțeles desen în două exemplare identice de înregistrare acționează în formă civilă prescrise, pe baza cărora respectivul certificat eliberat cetățenilor. Când de înregistrare civilă trebuie să fie prezentate documente care să confirme faptele care fac obiectul înregistrării și documente de identificare ale solicitantului. înregistrările de asamblare sunt dovezi incontestabile certificate actele lor până la dezaprobat în instanță.
4. În alte caracteristici semnificative din punct de vedere și proprietăți care descriu în mod colectiv un anumit individ ca subiect al legii. Acestea includ vârsta. starea de sănătate. starea civilă. relații de rudenie. Prezența unei caracteristici speciale (de exemplu, înregistrați ca proprietar unic și t. p.) și multe altele.