Revoluția din 1917 a divizat Biserica Ortodoxă Română, în mai multe părți, dintre care cele mai semnificative au fost trei:
Biserica oficială, a decis să colaboreze cu regimul sovietic (1943 - Patriarhia Moscovei, cu noul nume oficial al „Bisericii Ortodoxe Ruse“, mai degrabă decât „românul“);
- Biserica din Catacombe în URSS;
- Biserica din Afara Granițelor (ROCOR), care își are originea în afara România și a intrat în cea mai mare parte a emigrării.
Cele mai multe dintre noii martiri nu au recunoscut oficial Biserica (Patriarhia Moscovei), mulți dintre ei a fost martirizat doar pentru asta. Acest lucru nu a împiedicat Patriarhia Moscovei să le canoniza mai târziu și la „lor“.
- Biserica oficială - Patriarhia Moscovei (ROC);
- ecleziale, cu succesiunea ROCA și Biserica din Catacombe. Numele lor comun - Adevărata Biserică Ortodoxă (IPC).
Al doilea grup include parohie.
În continuare, o explicație detaliată pentru cei care au nevoie de o explicație detaliată
1. De-a lungul istoriei sale, și mai ales în 1940-80-e. ROCOR a subliniat unitatea spirituală și canonică cu Catacomba (Adevărat Ortodoxă), Biserica din România, și nu cu „recuperare“ în 1943 de Stalin cu privire la noile principii ale Patriarhiei Moscovei. În cele din urmă, această poziție a dezvoltat în ROCA cu Sfântul Mitropolit Filaret (Voznesensky), care a întrerupt orice comunicare cu bisericile ecumenice ale „Lumea Ortodoxiei“, a declarat Adevărata Biserică Ortodoxă a Greciei și a intrat în contact cu ea, și a declarat anatemă împotriva ereziei ecumenismului în 1983 Catacombe preoți în România, la rândul său, recunoscut, de asemenea ierarhia ROCOR legitim și unanimă cu el; de multe ori, în cazul pierderii comunicării cu episcopul ortodox adevărat acasă, au început să-și amintească în închinarea lor Întâistătătorul ROCOR. În 1975, Sinodul Episcopilor ROCOR a primit sub omoforul lui 14 preoți catacombă în România, iar în 1982 episcop în secret rânduit pentru ei Lazăr (Jurbenko).