Știi. Mi-e dor. Mi-e dor de fiecare dată, cât mai curând despărțit. Și, cum ar fi, nu suntem separate de mii de kilometri, și există întotdeauna posibilitatea de a apela sau de contact, dar. Aș dori să văd o alături de ei, ai grija pentru zambetul tau, a se vedea modul în care schimbă starea, asculta vocea, atât de dragă și de la distanță, în același timp. Pentru a mirosiți de fum, apuca pe mâini la fiecare ocazie pentru a simți din nou și din nou tremor.
Vorbeste cu tine despre tot, și să se comporte ca și cum aș fi fost o fetiță prostie, nu înțeleg și doar învățat să spun nimic. Iarba a devenit o glumă, iar când mă aflu singur cu mine, să-l regret, amintindu-și cum sa comportat rău.
Nu-mi amintesc toată săptămâna, nu numai că ține evidența timpului până vineri. Pentru ca atunci week-end, și în ele tine. Din nou, în funcție de locurile noastre preferate pentru a merge va fi din nou împreună râde de nonsens și auzi în mod constant la întrebarea „unde mergem?“, Pentru că știi foarte bine că răspunsul este „corect“.
Știi, e greu să-ți dau drumul. Ultima îmbrățișare, și o dorință sălbatică nu da drumul, a îmbrățișat-o peste tot, plânge pe piept, iar apoi striga „Nu pleca!“.
Chiar dacă vom pleca pentru a doua zi. Ești în gândurile mele, inima mea. Sufletul meu.
Și dacă dintr-o dată, de asemenea, cel puțin ocazional, fără on-line meu, amintiți-mă, dacă chiar și după ce pleci, sau am schimba reședința mea, te rog, te rog: scrie-mi scrisori scrierii de mână bine pe foaie Whatman, care retell toate ceea ce simți, te simți. În care a explicat că te excită, că înălțătoare.
Jur, voi păstra aceste scrisori la moarte, recitirea-le în fiecare zi înainte de a merge la culcare, tragindu pentru fiecare cuvânt, sufocare lacrimile și zâmbind.
Foarte piercing și atinge, Alain!
Vă mulțumesc foarte mult!
Voi încerca :)