1. În formarea fiecărei mișcări de sunet individuală a organelor de vorbire este strict individuală.
De exemplu, în formarea de sunete [d] [m] și vârful frontal al limbii se unește cu dinții superiori; formarea de sunete [p], [c] vârful limbii și anterioare se apropie dinții de sus, dar nu închis cu ele; cu studii de sunet [la] limba se deplasează înapoi și partea din spate se ridica mare la cerul gurii, iar buzele, în același timp, ies în față și sunt rotunjite.
2. sunet Caracter depinde, de asemenea, dacă implicată în formarea sa, dacă corzile vocale și zgomotul produs atunci când aerul trece prin aparatul vocal.
De exemplu, în formarea de sunete [a], [a], [y] corzile vocale sunt implicate: ele leagăn crea o voce, dar aproape nici un zgomot, deoarece fluxul de aer care trece prin gura, nu îndeplinește suficient de obstacole serioase.
În formarea sunetelor [e], [s] corzile vocale, de asemenea, fluctua (și, prin urmare, au o voce), dar există, de asemenea, de zgomot, care rezultă dintr-o barieră de frecare a aerului (obstrucție în acest caz, sunt stocate (sunetul [d]) sau connivent (sunet [s]) de la vârful superior limbii dinți).
La formarea sunetului [m], [c] un aparat vocal funcționează în același mod ca și în formarea sunetelor [d] [s]. dar corzile vocale nu vibreze. În consecință, zgomotele sunt (datorită formării obstrucțiilor), în timp ce vocea nu este format.
Astfel, unele sunete formate din voce, iar celălalt - de voce și de zgomot sau zgomot numai. Acesta este criteriul de diferențiere a vocalele si consoanele.
3. Vocalele constau din voce; aproape nu se produce zgomot în timpul formării lor. vocalele de șoc din Romania - [a], [a], [v], [e], [și] [s].
4. consoane constau în voce și sunet, sau doar zgomot.
De exemplu: [b] [n] [m], [a], [f] [n] [k] [g] [g] [s] [t] [s] și și colab.
consoane Consoană (de exemplu, [d] [s] [m] [i]) constau din voce și zgomot.
consoane afon (de exemplu, [m], [c], [f] [n]) constau doar din zgomot.