Într-o listă mare publicată dezvoltat în ultimii ani literatura de specialitate a subliniat firma de audit „Coopers & Laybrend“ „principii de gestionare a riscurilor în general acceptate“. Aceste principii (din 89) în detaliu care să acopere toate aspectele legate de managementul riscului în cadrul entității de afaceri. Aș dori să mă opresc asupra unora dintre cele mai, în opinia mea, importantă.
Valoarea funcției de gestionare a riscurilor în organizație este definită de Principiul N ° 13: „Într-o organizație trebuie să existe o funcție independentă de gestionare a riscului, cu responsabilități clar definite.“ Înainte de apariția reglementărilor relevante TsBRumyniyapodobnoy funcție independentă în multe bănci comerciale din România, pur și simplu nu exista.
Rolul funcțiilor de gestionare a riscurilor în entitatea de afaceri este autorizată să utilizeze strategii (senior management) pentru risc, astfel încât riscurile financiare pot fi cuantificate (de piață, de credit, riscul de lichiditate și de concentrare a portofoliului):
• au fost în limitele aprobate;
• pe deplin conștient și evaluate înainte de operațiuni;
• monitorizate în mod continuu;
• să reflecte pe deplin și în timp util în sistemele informatice de management. "
Este important ca organizația a elaborat și pus în aplicare proceduri de gestionare a riscurilor, precum și modelele lor de evaluare - aceasta este principala sarcină a funcției de gestionare a riscurilor. Obiectivele includ, de asemenea, declarația tehnicilor de risc cantitative de evaluare, limite de monitorizare și a riscurilor, dezvoltarea unor forme adecvate de raportare, crearea unui plan de lucru în condiții care nu corespund standardelor.
managerii de risc ar trebui să aibă suficientă autoritate pentru a lua decizii. Practica a băncilor din România arată că cea mai bună opțiune - persoana responsabilă pentru funcția de gestionare a riscurilor este supusă șefului instituției financiare și are dreptul de a bloca o tranzacție la decizia consiliului. Lipsa de autoritate a condus în mod repetat, la adoptarea unor decizii greșite, în special în creditare.
„Organizația comercială ar trebui să fie persoana responsabilă pentru funcția de gestionare a riscurilor. Acest ofițer este responsabil pentru procesul de zi cu zi de măsurare, monitorizare și evaluare a riscurilor pentru organizație ca întreg.“
Pentru implementarea cu succes a activităților sale, ar trebui:
• Elaborarea și implementarea unui sistem intern de control asupra cedat la cuantificarea riscului;
• monitorizarea procesului de dezvoltare, adoptarea și revizuirea limitelor stabilite subdiviziunilor;
• o bază de zi cu zi, pentru a verifica respectarea limitelor stabilite ale riscurilor și identificarea măsurilor de reducere a riscurilor, în conformitate cu limitele;
• Asigurarea punerii în aplicare a măsurilor aprobate de către conducerea superioară în ceea ce privește managementul riscului;
• să participe la planificarea sarcinilor unităților structurale ale riscului;
• să se asigure că modelele de gestionare a riscurilor utilizate corespund realităților economice, și să facă ajustări în timp util în practica aplicării acestora;
• exploreze și să implementeze noi tehnologii pentru managementul riscului.
Executiv responsabil cu managementul riscului, ar trebui să știe cum special de afaceri al băncii, și să aibă informații cu privire la poziția pe piață. Unul dintre motivele pentru eșecul băncilor comerciale din România în ceea ce privește managementul riscului a fost ascuns de la managerii de risc informații sensibile despre aceste sau alte tranzacții sau aranjamente (atât formale, cât și non-formale).
„Principala responsabilitate a managerilor de risc este de a se asigura că funcțiile de gestionare a riscurilor, cu informații exacte și în timp util în formele și volumele aprobate.“
În acest scop, managerii de risc ar trebui să se asigure că:
• „constantă, în conformitate cu graficele fluxului de informații cu privire la riscurile“ (în bancă ar trebui să fie dezvoltate, aprobate de conducere și a implementat un pachet de gestionare a informațiilor riscurilor);
• „informații exacte și în timp util cu privire la riscurile, precum și conformitatea acestuia cu formatele stabilite“ (o măsură de evaluare a muncii managerilor de risc: Se recomandă ca Serviciul de Audit Intern a efectuat inspecții periodice ale acestor informații);
• „pentru a sprijini unitățile de afaceri în dezvoltarea și introducerea unor limite privind tipul și structura“ (aici, factorul determinant este corelarea unităților structurale de interes cu interesele organizației în ansamblu);
• „pentru a ține evidența riscurilor actuale împotriva acestor limite și informarea cu privire la depășirea limitelor imediat“ (aici intra reglementări ar trebui să prevadă sancțiuni stricte pentru neinformarea);
• „să monitorizeze punerea în aplicare a măsurilor de reducere a riscurilor, în conformitate cu limitele stabilite în caz de exces“ (gradul adecvat de managerii de risc se va asigura independența adecvată a informațiilor de conducere);
• „să asigure aplicarea aprobate evaluările de risc, modele și presupozițiile“ (de exemplu, managerii de risc ar trebui să monitorizeze sistemul informatic de gestionare; în plus, după cum arată practica, necesitatea revizuirii periodice și îmbunătățirea procedurilor și a modelelor matematice: de exemplu, criza din Europa de Sud-Est Asia și România a arătat că modelul matematic pentru calcularea riscului asupra portofoliului de valori mobiliare, care funcționează în condiții normale, eșecuri inacceptabile) da, în vremuri de criză;
• „să mențină și să pună în aplicare controale interne menite să asigure că operațiunile sunt efectuate în strictă conformitate cu legile în vigoare și normele interne ale companiei care reglementează“ (în cadrul aceleiași proceduri trebuie să prevadă modul de gestionare superior imediată a informa cu privire la faptul de nerespectare a unei operațiuni, pentru a determina responsabilitățile funcționarilor superiori care decurg la primirea unor astfel de informații).
Este important ca managerii de risc asistat unități structurale în activitatea lor de zi cu zi. Ordinea interacțiunii lor trebuie descrise în instrucțiunile intra respective. În plus, este necesar ca poziția de manageri de risc la bănci în căutarea pentru specialiști de înaltă calificare, care cunosc operațiuni financiare nu numai specifice, dar, de asemenea, pentru a înțelege de afaceri în ansamblu. Serviciul Resurse Umane sunt necesare pentru pregătirea și managementul băncilor - să aprobe planurile de formare, ca parte a planurilor de dezvoltare a carierei de risc-manageri. Acestea ar trebui să includă o examinare a modului în care caracteristicile diferitelor instrumente și proceduri financiare, precum și cerințele prudențiale de supraveghere.
În ultimii doi ani, România, Banca a emis o serie de reglementări care vizează îmbunătățirea sistemului de gestionare a riscurilor instituțiilor de credit. Este foarte important ca, ca unul dintre principalele instrumente de supraveghere prudențială adoptate „Principiile fundamentale pentru o supraveghere bancară eficientă“, definind în mod clar cerințele privind gestionarea riscurilor, care sunt subdiviziuni ale Băncii Centrale trebuie să prezinte la băncile comerciale. Trebuie remarcat faptul că, în planul metodic care respectă cerințele de gestionare rațională adoptate în țările dezvoltate ale activității bancare, să ia în considerare principiul independenței controlului intern.
Cu toate acestea, orice bancă comercială are o caracteristici caracteristice și caracteristici ale activității, și că acest lucru ar trebui să corespundă structurii organizatorice. Cheia aici este principiul independenței și adecvarea controalelor interne.
Se pare că activitatea agențiilor de reglementare în furnizarea de gestionare a riscurilor ca una dintre condițiile esențiale de stabilitate, nu ar trebui să fie limitată la controlul prezenței unei diviziuni bancare corespunzătoare (Serviciul de control intern). Trebuie să urmăriți modul în care rezolva rapid si eficient problemele de gestionare a riscurilor, indiferent dacă acestea sunt adecvate pentru mărimea și volumul tranzacțiilor, dacă independența funcției de control al riscului. În fiecare cadru de reglementare bancar în managementul riscului, supravegherea prudențială conceput pentru a evalua trebuie să fie dezvoltate și puse în aplicare, precum și sistemul de management al informațiilor și de a face recomandări pentru îmbunătățirea acestora.