1.2 Dezvoltarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
În prezent, standardizarea și armonizarea standardelor de contabilitate si raportare următoarele organizații:
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate;
Grupul de lucru interguvernamental de experți privind standardele internaționale de contabilitate și raportare la ONU;
Comisia Securities and Exchange;
Consiliere cu privire la dezvoltarea standardelor de contabilitate pentru financiare.
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (International Accounting Standards Sovietic, IASB) - o organizație lider în lume pentru a dezvolta standarde de contabilitate uniforme. Pentru a coordona standardele de contabilitate, pe această bază, comparabilitatea și fiabilitatea informațiilor, se dezvoltă și publică IFRS care deservesc instrument de armonizarea globală a raportării financiare, care corespunde procesului de globalizare economică. Că standardele IASB au fost selectate în România ca bază pentru crearea de noi standarde romanesti.
IASB a fost înființat în 1973, ca urmare a unui acord de organizații profesionale din 10 țări: Australia, Canada, Franța, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Marea Britanie, Irlanda și Statele Unite ale Americii. IASB - o organizație independentă, privată ai cărei membri în prezent sunt 143 de asociații de contabili (inclusiv 5 membri asociați și 4 filiale) din 104 de țări în valoare totală de peste 2 milioane de oameni ..
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate este destinat să reducă diferențele existente între sistemele contabile și de raportare prin convergența normelor și procedurilor contabile referitoare la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.
În identificat ca scopurile principale ale constituționale următoarele:
să formuleze și să publice în standardele de contabilitate de interes public care urmează să fie utilizate la întocmirea situațiilor financiare;
să promoveze adoptarea și diseminarea standardelor internaționale de contabilitate din întreaga lume;
să desfășoare activități pentru îmbunătățirea și armonizarea standardelor și procedurilor contabile referitoare la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.
Activitatea IASB este finanțat prin contribuții din partea organizațiilor - participanți, mijloacele de IFAC (Federația Internațională a Contabililor, IFA), veniturile companiilor transnaționale și firme de contabilitate, precum și veniturile din activitățile de publicare.
Structura consiliului este format din cinci niveluri:
Consiliul Director (Board IASC)
Grupul consultativ (grupul consultativ)
Consiliul Consultativ pentru Standarde (Consiliul consultativ)
Comitetul permanent pentru integrare (Permanent Interpretarea Comitetului)
Grupul de lucru pentru strategii (Grupul de lucru Strategie)
IASB Consiliul de - organul principal al Comitetului și prezentarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară. Principalele funcții ale camerei sunt:
coordonarea KMSU a activităților;
definirea programului său de dezvoltare strategică;
numirea grupurilor de lucru pentru elaborarea standardelor;
controlul asupra dezvoltării standardelor;
expert de evaluare a standardelor pregătite și aprobarea lor finală.
Consiliul este constituit din reprezentanți ai companiilor de contabilitate 13 țări, care sunt numiți de către Federația Internațională a Contabililor. În plus față de reprezentanții consiliului de administrație numește membrii săi la patru organizații implicate în raportarea financiară.
pregătirea unui raport anual cu privire la eficacitatea consiliului în realizarea obiectivelor și atribuțiilor sale;
facilitarea participării și aprobarea reprezentanților IASB profesiei contabile, comunitatea de afaceri, utilizatorii situațiilor financiare și a altor părți interesate;
caută finanțare pentru sursele IASB care nu afectează independența;
luarea în considerare a bugetului și situațiile financiare ale IASB.
Consiliul consultativ asigură independența și obiectivitatea consiliului în luarea deciziilor cu privire la standardele propuse. Consiliul nu este implicat în procesul de luare a deciziilor și nu caută să-l influențeze. Acum, o parte a corpului este compus din 11 membri, pe o dată la doi ani, cu drept de realegere.
Procedura pentru stabilirea standardelor internaționale.
Baza pentru dezvoltarea standardelor internaționale de contabilitate sunt acele proceduri care istoric în limba engleză - țările vorbitoare de limbă, mai ales în SUA și Marea Britanie.
Pentru a crea un nou standard internațional de contabilitate este diferit conservator cunoscut, meticulozitatea, durează o perioadă relativ lungă de timp și este format din 6 cicluri:
Primul ciclu - de formare a Comitetului de pregătire (Comitetul director).
Doilea ciclu - dezvoltare de proiect standard.
Ciclul treilea - pregătirea proiectarea detaliată a dispozițiilor standard.
Patrulea ciclu - aprobarea Consiliului de administrație al proiectului de lucru a dispozițiilor standard.
5-lea tur - programarea de standardizare internaționale.
Ciclul 6-a - elaborarea unui proiect de standard internațional.
Descrierea detaliată a pregătirii procedurilor internaționale de standardizare este prezentată în Anexa 2.3.
1.3 Principii generale ale funcționării sistemului de standarde internaționale de raportare financiară
1.3.1 Obiectivele de raportare financiară
În conformitate cu principiul „obiectivul raportării financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, performanța și modificările poziției financiare. Aceste informații sunt necesare de o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. " Utilizatorii situațiilor financiare Principiile includ investitori, angajați, cămătar, furnizori și alți creditori comerciale, clienții, guvernele și agențiile lor și a publicului.
Bazele întocmirii situațiilor financiare și să conțină următoarele ipoteze-cheie:
acumulare (bază de angajamente) înseamnă că tranzacțiile comerciale sunt înregistrate în momentul în care apar, nu la primirea sau plata de numerar și echivalente de numerar. Astfel, tranzacția va fi contabilizate în perioada contabilă în care apar. Acest principiu face posibilă obținerea de informații obiective privind obligațiile viitoare și fluxurile de numerar viitoare, și anume Acesta permite companiilor pentru a prezice rezultatele viitoare.
Continuitatea activității (continuității) presupune că societatea își va continua activitățile în viitorul apropiat. Și, din moment ce compania nu are nici o intenție de a elimina sau de a reduce în mod semnificativ domeniul de aplicare al activităților, activele sale sunt contabilizate la cost istoric, cu excepția cheltuielilor de lichidare. În caz contrar, declarațiile ar trebui să fie pe o bază diferită, iar acest cadru ar trebui să fie divulgate.
Permiterea organizarea izolare de proprietate, potrivit cărora activele și organizațiile pasive există separat de activele și pasivele proprietarilor organizațiilor care operează în practica românească, IFRS nu prevede.
1.3.2 Caracteristicile calitative ale informațiilor
În conformitate cu caracteristicile calitative IFRS sunt „atributele care fac prezentate în situațiile financiare ale informațiilor utile pentru utilizatori.“ IFRS sunt patru caracteristici calitative principale: inteligibilitatea, comparabilitatea, relevanța și fiabilitatea.
Comprehensibilitatea (inteligibilitatea) informații înseamnă că este ușor de înțeles utilizatorilor cu cunoștințe suficiente în domeniul contabilității. Trebuie remarcat faptul că informațiile cu privire la probleme complexe care necesită prezentarea în situațiile financiare nu ar trebui să fie excluse doar din cauza faptului că nu poate îndeplini cerința de claritate pentru unii utilizatori.
Comparabilitatea sau comparabilitate (comparabilitate) informații ar trebui să furnizeze date comparabile de raportare financiară ca și cu perioadele anterioare, precum și în ceea ce privește alte companii. Acest lucru înseamnă că trebuie să prezinte toate modificările în politicile contabile într-un mod care această cerință este îndeplinită.
Fiabilitatea sau acuratețea (fiabilitatea) informațiilor are loc în cazul în care acesta nu conține erori și denaturări semnificative și este imparțială. Informații fiabile trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: