Drepturile exclusive care aparțin unora l. organism public sau oficial.
pentru tot felul de sfaturi de la consilierii săi privit ca un atentat la prerogativele sale. Novikov-Surf, Tsushima.
Destul de o poziție diferită educator în alte opera sa, în activitatea tuturor personalului ---. Această poziție ar trebui să fie diferită precise și inteligibile pentru toate prerogativele. Makarenko, Tehnică de organizare a procesului de învățământ.
Care este prerogativa. această prerogativă, prerogativa a cuvântului. originea (etimologia) prerogative. sinonime pentru prerogativă. Paradigma (formă a cuvântului) prerogativa în alte dicționare
► prerogativă - Dicționar de cuvinte străine
Care este prerogativa
Dreptul exclusiv, privilegiul unei autorități publice, funcționarul public. Prerogativele VLA-Sti.
► prerogativă - Dal dicționar de velikorumynskogo limbă
Care este prerogativa
Atributiile căii ferate. fr. avantajul unei legi speciale, întâietatea.
► prerogativă - TF Ephraim nou dicționar al limbii române. derivare Tolkovo-
Care este prerogativa
Drepturile exclusive care aparțin unora l. organism public sau oficial.
► prerogativă - Dicționar Modern ed. „Marii Enciclopedii Sovietice“
Care este prerogativa
(Din praerogativus Latină -. Mai întâi voturile exprimate), dreptul exclusiv de care aparține oricărei agenții guvernamentale sau oficiale.
► prerogativă - SI Burns, NY Shvedova Dicționar explicativ al limbii române
Care este prerogativa
Prerogative s, w. (Cartea.). Dreptul exclusiv, privilegiul unei autorități publice, funcționarul public. Prerogativele de putere.
► sinonime pentru prerogativ - dicționar română de Sinonime
sinonime pentru prerogativă
dreptul de preempțiune, drept, privilegiu, avantaj, privilegiu
► prerogativă - DN Ushakov Marele dicționar al limbii române moderne
Care este prerogativa
Prerogativele prerogative · soții. (· Lat. Praerogativa) (· knizh. Jur.). Dreptul exclusiv sau beneficiul, privilegiu în orice zonă.
| Privilegiul șefului organelor de stat sau de guvern.
► etimologia prerogativă - dicționar etimologic al limbii române. Fasmer Maks
etimologie prerogative
„Avantajul de dreptul exclusiv“, deja în gena. Regla. 1720.; cm. Smirnov 238. După aceasta. Prärogativ (e) - aceeași (.... C p w XVI, în plus față de cf. p;. Vezi Basler Schulz-2, 645.) Or Pol. rrerogatuwa, Franța. prerogativă de la Lat. praerogātīvus „cel al cărui aviz este rugat înaintea altora.“
► prerogativă - dicționar prefabricat de cuvinte străine în limba română
Care este prerogativa
(Lat Din Prae -. Înainte și rogare - cere). Avantajul dreptul exclusiv, privilegiul exclusiv. Romanii: Centuria furnizate înainte de toate vocea; în statele constituționale: dreptul suveran de a stabili și de a dizolva parlamentul.
(Sursa :. „Dicționar de cuvinte străine, care sunt incluse în limba română,“ Chudinov AN 1910)
- drepturi exclusive care aparțin unora l. organismul oficial sau oficial. Miercuri prioritate.
Lat. praerogativa, de la praerogare, de la PRAE, înainte și rogare, întrebați. Avantaj.
(Sursa: „Explicația de 25.000 de cuvinte străine care au intrat în folosință în limba română, cu rădăcinile lor semnificând“, Michelson AD 1865).
avantaj privat de dreptul exclusiv.
(Sursa: „complet Dicționarul de cuvinte străine, care sunt incluse în utilizarea limbii române“ Popov M. 1907).
un privilegiu special, dreptul exclusiv, un avantaj.
(Sursa :. „Dicționar de cuvinte străine, care sunt incluse în limba română“ Pavlenkov F. 1907)
► sinonime pentru prerogativ - Român de 3 Sinonime