În mintea umană există o mulțime de valori. Stăpânirea valorile lumii, oamenii se bazează pe bine stabilit în cultura, obiceiurile și tradițiile. În viitor, se formează de la sine un sistem de valori și a ghidat viața ei. Pe această bază, în fiecare cultură dezvoltă propriul sistem de valori, care îl diferențiază de alte culturi.
Având în vedere importanța valorilor pentru ca nimic individ și societate, vom vedea că există fenomene care sunt la fel de importante pentru toți oamenii din lume, în același timp. Există valori diferite, cum ar fi grupuri personale sau specifice de persoane, vârste și stări. Prin urmare, în știință este acceptat toate bunurile culturale împărțite în două grupe.
Primul grup - o colecție de creativitate religioase, artistice și intelectuale. Acest grup, de asemenea, poate include curiozități etnografice, diverse lucrări de meserii, arhitectura clădirii.
Al doilea grup - principiile valorilor culturale referitoare la coexistența oamenilor. De exemplu: obiceiuri, maniere, comportament, conștiință, evaluare, opinie. Acestea conduc la creșterea înțelegerii reciproce, sprijin reciproc între oameni.
Ambele grupuri de astfel de valori formează baza oricărei culturi și determină caracterul său individual.
Fiecare cultură are propria sa identitate specifică, viziune asupra lumii. Acest lucru este de multe ori diferența vine vorba de contradicții (de exemplu, cultura din Vest și Est, între creștinism și islam). Prin urmare, diversitatea contactelor culturale din comerț și transferuri la război și profite de pe teritoriul. Toate aceste interacțiuni determină unitatea procesului istoric mondial.
Cultura națională se bazează pe unitatea teritorială, lingvistică, limba comună scrisă, religia și legea privind interesele economice comune legate de funcționarea statului național.
Chiar și în anii 1980. (. Născut 1918), cunoscut om de știință cultural românesc Grigoriy Solomonovich Pomerants a identificat următoarele opțiuni pentru contacte culturale între civilizații:
- cultură deschisă, absorbția rapidă a realizărilor culturale străine, îmbogățind propria lor civilizație prin inovare - europene;
- Tibetană - sinteza elemente stabile din diferite culturi, și apoi de congelare. O astfel de cultură tibetană, care a rezultat din sinteza indiană și culturi chineze;
- Javanez - percepția luminii influențelor culturale străine cu a uita un trecut rapid. De exemplu, Java a urmat istoric reciproc polinezian, indian, chinezesc, musulman și tradiții europene;
- Japoneză - trecerea de la izolare culturală la deschidere și de învățare experiența altora, fără a abandona propriile lor tradiții. cultura japoneză o dată îmbogățită prin asimilarea experienței chineze și indiene, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea. ea a apelat la experiența Vestului.
Aceste zile, vin în prim-plan este relația dintre civilizații, ca granițe devin mai „transparente“, rolul organizațiilor supranaționale. Un exemplu este Uniunea Europeană, care este organul suprem al Parlamentului European, care are dreptul de a lua decizii care afectează suveranitatea statelor membre. În timp ce statele-națiuni rămân principalii actori de pe scena mondială, dar politicile lor sunt din ce în ce dictate de caracteristicile civilizației.
Cooperarea între țările din sfera culturii devine din ce în ce mai important în fiecare an. Chonye Noi credem că dialogul dintre culturi este un element central în relațiile politice dintre cele două țări. Dialogul dintre culturi a avut loc întotdeauna în cazul în care reprezentanții diferitelor națiuni vin în contact. În Evul Mediu și mai târziu, o cultură pan-europeană a existat în Europa. Dar, în secolul al XIX-lea a fost împins în fundal, pentru că sa răspândit ideea statelor-națiuni, iar în secolul XX a avut efectul anumitor evenimente politice. Astfel, dialogul culturilor este din ce în ce văzută ca un dialog între state. În prezent, cu toate acestea, câștigă treptat procesele de migrație impuls, prin urmare, starea în timpul nostru devin multinaționale. Luați în considerare cultura dialogului poate fi atât în interiorul țărilor și, în funcție de localizarea geografică a statelor.
Culturile naționale pot interacționa în diverse aplicații concrete. O cultură poate să dispară sub presiunea celuilalt, o cultură mai puternică. Cultura poate atribui presiunile crescânde ale globalizării. Extinderea peste globalizarea planetei și occidentalizare a culturii este de multe ori o rezistență considerabilă din partea celor care caută să păstreze cultura lor națională,
Metodologia interacțiunii culturale, în special, dialogul culturilor, a fost dezvoltat în scrierile lui Mikhail Bakhtin. Dialog Bahtin - este înțelegerea implicată în acest proces, și în același timp menținând opiniile și păstrarea distanței (un spațiu). Dialog - dezvoltarea, cooperarea, este un indicator al culturii generale a societății. Potrivit lui Bahtin, fiecare cultură trăiește în interogarea unei alte culturi, iar marile evenimente de cultură se nasc numai în dialogul diferitelor culturi, la punctul de intersecție. Capacitatea de a dezvolta o cultură a ajunge la cealaltă - una dintre sursele sale de activitate vitale. Imitație de cultură sau de respingere străină, trebuie să dea drumul la dialog. Pentru ambele părți, dialogul dintre cele două culturi pot fi fructuoase. Nu există culturi izolate - toate dintre ei trăiesc și să dezvolte numai într-un dialog cu alte culturi. Potrivit lui Bahtin, fiecare cultură trăiește numai în interogarea unei alte culturi, ca o mare fenomen în cultura se nasc numai în dialogul diferitelor culturi, doar la punctul de intersecție. Capacitatea de a dezvolta o cultură a ajunge la cealaltă - una dintre sursele sale de activitate vitale. „Cultura altcuiva este doar în ochii unei alte culturi se revelează pe deplin și profund. Un sens dezvăluie profunzimea ei, de întâlnire și care vin în contact cu celălalt, ceea ce înseamnă străinul dintre ele începe ca și în cazul dialogului care depășește izolarea și unilateralitate dintre aceste simțuri, aceste culturi. La o astfel de întâlnire dialogică două culturi nu sunt fuzionate, și nu sunt amestecate, dar au îmbogățit reciproc. " Imitație culturii străine sau respingerea totală a acesteia trebuie să cedeze locul dialogului. Pentru ambele părți, dialogul dintre cele două culturi pot fi fructuoase. „Am stabilit un nou întrebări de cultură străină, pe care ea însăși nu a pus, o căutăm răspunsul ei la aceste întrebări; și cultura străină răspunde la noi, deschiderea noua sa laterală, în fața noastră un nou sentiment de profunzime. "
Interesul sau curiozitate - este începutul unui dialog. Înapoi în zilele de demult, când a existat o nevoie de a studia și de a găsi noi terenuri, civilizatii antice care se confruntă cu problema dialogului. Pentru că fiecare cultură are propriul sistem de limbaj, cu care acceptă să comunice între ele.
În știință, diferitele forme de comunicare lingvistică se numesc mijloace verbale de comunicare. Cele mai cunoscute mijloace verbale de comunicare includ, în primul rând - vorbirea umană ca vorbire prin oameni transmite și primi cea mai mare parte de informații vitale. Cu toate acestea, vorbirea umană este doar un element de limbaj, astfel încât funcționalitatea sa este mult mai mică decât sistemul lingvistic în ansamblul său.
Valoarea limbii în cultura oricărei națiuni nu poate fi supraestimată. Fiecare știință în această evaluare este, de obicei, pune accentul pe concentrarea acesteia. Culturologică sensul literaturii de limba în care este cel mai adesea redus la următoarele estimări:
limbă - o oglindă a culturii, care reflectă nu numai reală, lumea înconjurătoare unui om, dar, de asemenea, mentalitatea oamenilor și caracterul lor național, tradiții, obiceiuri, morala, sistemul de norme și valori, viziune asupra lumii;
limba - purtătorul culturii, deoarece este prin intermediul limbajului este transmis din generație în generație; copiii în procesul de socializare, stapanind limba maternă, împreună cu el și să învețe experiența generalizată a generațiilor anterioare;
limba facilitează identificarea obiectelor din lume, clasificarea și ordonarea informațiilor despre el lor;
facilitează adaptarea umană la condițiile de mediu;
Aceasta ajută la evaluarea obiectelor, fenomenelor și relația lor;
Aceasta contribuie la organizarea și coordonarea activității umane;
limbă - instrument cultural, care formează personalitatea umană, care este prin limba percepe mentalitatea, tradițiile și obiceiurile poporului său, precum și imaginea culturală a lumii.
Vreau să văd procesul de asimilare a două culturi, două curse în Statele Unite.
procesul asimilării. când membrii educației etno-culturale își pierd cultura lor originală și să învețe o nouă, apar în mod activ în țările dezvoltate economic. Asimilarea se realizează prin cucerirea, cãsãtoria, o politică deliberată de dizolvare a unei națiuni mici și cultură într-un mediu al unui grup etnic mai mare. În același timp, este posibil:
- Unilateral asimilare, atunci când presiunea de cultură minoritară iod din circumstanțe externe suplinit complet cultura dominantă;
- amestecare cultural când elementele culturilor majoritare și minoritare sunt amestecate, formând o combinații destul de stabile ale acestora;
- completă asimilare - un fenomen foarte rar.
La începutul secolului al 19-lea în partea de sud a sistemului de sclavi a fost format, iar în Nord - capitalismul.
În partea de nord a țării dezvoltat rapid construcția de mașini, de prelucrare a metalelor, industria ușoară. Acești întreprinzători au încercat nu numai țările din sud, dar și imigranți din întreaga lume. În cazul în care munca a fost abundent. Lucrătorii plăti salarii, și nimeni nu este deținută de forță.
În sud, după cucerirea unor zone mari de teren nou a devenit agricultura mai dezvoltată. Foarte bine cultivate pe aceste terenuri de bumbac, dar nu suficient de forță de muncă. Ea a devenit popular pentru a cumpăra sclavi din Africa. În acest sens, cea mai mare parte a populației albe au devenit proprietari de sclavi.
În ciuda tuturor diferențelor dintre regiunile din sud efectuate aceleași schimbări sociale care, în nord. În Nord, o politică fiscală flexibilă realizată, banii de la bugetul de stat alocat caritate, într-o anumită măsură, guvernul încearcă să îmbunătățească condițiile de viață ale oamenilor de culoare. Cu toate acestea, a existat o segregare puternică, care a fost, destul de ciudat, la sclavagistă Sud. în nordul populației Negre a avut nici un drept să fie în aceeași cameră cu alb. Întrucât, în negros sud sclavi adesea a trăit și a călătorit împreună cu stăpânii lor albi. Și în nord și în sud, cu toate acestea, Negros au fost considerate cetățeni de clasa a doua. Un rol important în perspectiva a sudiștii jucat de așa-numitele „elită“ - proprietari de sclavi bogați, care au în proprietate privată parcele mari de teren. Această „elită“ joacă un rol în politica statelor din sud, astfel cum a fost interesat în menținerea poziției sale dominante.
Sud este un agrar Statele Unite ale Americii „apendice“. Nordul avea nevoie de materiile prime din sud, în special în bumbac, și de Sud - în mașinile de Nord. Prin urmare, pentru o lungă perioadă de timp, două regiuni economice diferite coexistă în aceeași țară. Treptat, cu toate acestea, contradicțiile dintre ele în creștere. Printre cele mai presante probleme ale conflictului sunt următoarele:
În ciuda acestui fapt, afro-americani au contribuit la înțelegerea noastră actuală a Statelor Unite. Vreau să menționez direcția muzicală. De exemplu, blues, jazz, rap, care au fost acceptate de către toți americanii. Sau muzica ragtime dans, care se bazează pe ritmuri africane.
De ce aveți nevoie de această inegalitate, în cazul în care americanii înșiși atunci când a fost adus în țara lor africanilor eliberat mai târziu sclavii. Pentru mine, această problemă va rămâne nerezolvată.
Din câte știu, în prezent în Statele Unite, o mulțime de imigranți din întreaga lume. Cu toate că poate fi, de exemplu România, nu există dragoste în același mod ca și negrilor. Poate că morala fapt omenirii, să ia în „familia“ un străin nu este atât de ușor. O persoană cu o viziune diferită asupra vieții se va comporta în societate ca a ridicat-a format personalitatea lui. Este necesar să se impună un străin pentru viziunea sa de posturi de viață? În timp ce pe de altă parte, un străin, și el trebuie să știe că el nu va ști dacă nu se va comporta așa cum este acceptat într-o anumită societate. La urma urmei, dacă credeți despre dialogul dintre culturi, care intră în orice relație cu o cultură diferită, trebuie să respecte alte culturi. Toată lumea ar trebui să înțeleagă că, în plus față de obiceiurile și atitudinile sociale, există partea morală, există o vedere filosofic, este gândirea filosofică și spirituală.
De fapt, se pare că asimilarea este un proces destul de lungă durată. În Statele Unite, în opinia mea, nu este terminat încă.