Cuvântul „erou“
De obicei, în dicționare acest cuvânt este interpretat ca împrumut tătară. Pe de o parte, sună convingător - este adevărat în limba tătară, și, în general, - în turcică și mongolă, există cuvinte similare - „bagatur“, „Dumnezeu-tur“, „Baator“ etc. Iar cuvântul din surse românești apare numai după. Mongol invazie, și este în relație cu tătarilor. De exemplu, menționează Bedyaya-erou, comandantul Batu - este familiar pentru fiecare cititor al Jan și Chivilikhin Sabutai al cărui nume cronicari noastre regândit în felul ei ca un secol mai târziu, jocuri de cuvinte și numit Bonaparte - să zicem, la Moscova a venit Neopalen (Napoleon), și de la Moscova am plecat - opal. Și a adus necazuri pe vorogov pământ rusesc înțeles cum Bedyaya.
Pare să fie clar - dar nu, nu toate. În primul rând, acesta este cuvântul tătari care suna complet, spre deosebire de rus „Bogatyr“ - „Batyr“. Asta-i drept, nu este distorsionat, a fost inclus în partea de limbi de partea cu triburile tatari - Udmurt, Mari. În al doilea rând, faptul că cuvântul apare în sursele de după invazia mongolă, face un contra-întrebare: Are multe dintre ele avem, sursele de pre-mongoli epoca? Dar nu este așa. având în vedere că propriile noastre cronici - liste de secolele XIV-XV, și viețile sfinților - la fel, cu excepția faptului că Ostrom Evangheliei și Putiatina Mina, dar aceste monumente eroii nu au nici o influență. În cele din urmă, este o dovadă foarte puternică împotriva originii Tatar a cuvântului „erou“ este că apare foarte devreme în sursele poloneze (bogatar, bogaterts etc.), și este în acest sens - „un cavaler, un erou“
La urma urmei, Polonia și tătarii au vorbit foarte puțin, îngrădite de hoardei Lituania și Principatele române, și una sau două hoardele tătare breakout în Polonia, în cazul în care acestea au arătat aproape mai crud decât atunci când invazia din Rusia, ar putea părăsi - și a plecat - cu excepția faptului că trist poeme, cum ar fi „vechi și mici, nici o milă de ei, descendenți ai lui Dumnezeu mor în conacele lui Dumnezeu.“ În aceste condiții, denumirea Tătară războinic ar putea deveni un blestem, dacă nu - ca blestemul a fost în severnorumynskih aterizează cuvântul „Lytvyn.“ Cu toate acestea, deja în secolul al XIV-lea surse poloneze menționează cuvântul „erou“, într-un sens cu totul pozitiv, în raport cu conaționalii lor. Mai mult decât atât, savant și critic literar Vadim Kozhinov indică faptul că cuvântul este mult mai aproape de forma epic, apare în inscripțiile bulgarilor - „bogotur“ (unele dintre acestea sunt destul de bogoturov nume slave - frumos, de exemplu).
În aceeași formă este prezent și în limba tribului nord-caucaziană Oseția. Dar osetinilor - nu turcii, este limba iraniană tribului, descendenții locuitorilor stepa scite-sarmatice! De asemenea, demn de remarcat este faptul că primele nume ale prinților bulgari au, de asemenea, originea scitică-Sarmațian - Kubrat, Asparuh. Deci, este posibil ca termenul „bogotur“ merge înapoi la antichități scite-sarmatică? Într-adevăr, a fost mult timp observat în rădăcina „Dumnezeu“ este, de asemenea, considerată o origine scitică.
Și apoi sa întâmplat să găsesc confirmarea acestei idei - în cazul în care nu se aștepta acest lucru. Trecătorile montane din Hindu Kush trăiesc triburile, nu atât de mult timp în urmă este păstrată (sau, poate, păstrarea în ziua de azi), loialitatea față de zeii strămoșilor lor. Vecinii lor, musulmanii zeloși din Afganistan și Pakistan, munteni numit „infidelilor“ - Neamurile. Acestea sunt, de altfel, sunt prezentate în film apusul Uniunii Sovietice „Rambo română“, ca aliați ai eroului împotriva dushmans. Nu știu dacă e adevărat sau scriitori de ficțiune.
Mi-e teamă că generozitate finanțat și înarmat de americani obschechelovekami musulmani au fost mult timp tăiate la baza ultimelor buzunarele tradițiilor Aryan din acele locuri. Dar chiar înainte de infideli al doilea război mondial erau în viață și bine, pe picior de egalitate cu vecinii de luptă fanatice. cercetător german Karl Yettmar a consacrat o carte - tradus, de altfel, limba română - „Zeii Hindukuș“ În această carte se menționează samani războinici, cum ar fi scandinav Berserker - Bahadur.
Mai mult decât atât, locul Bahadur într-o frăție depinde de cantitatea adus la generic cap musulman sanctuar - cum nu vă amintiți nostru Aleshu Popovicha, Ilya Muromets, Mihaylushku Ignatievitch și alți eroi în mod solemn privozyaschih pe avanpost eroică sau curtea unui prinț pentru a pune pe un cap de lance Tugarina Zmeevicha, Zhidovinov , tsarischa Ulanischa? Dar, în focus munții Hindu Kush el nu sa întâmplat nici un astfel de tătarilor! Și chiar mai incredibil că sacri highlanders cuvânt păgânii au împrumutat de la dușmanii lor rele - turcice musulmani. Rămâne să adaug că infidelii, la fel ca sciții și osetini aparține grupului iranian de limbi.
Rolul scitice și Sarmațianului în viața spirituală a slavilor a fost observată mai mult decât o dată - și apoi Simargl și cor, și chiar cuvântul „Dumnezeu“. Poate că merge înapoi la mai multe cele mai vechi timpuri, când în coasta de nord a Marii Negre a fost locuită de strămoșii indo-iranienilor lungi - inclusiv concentrarea Hindukuș kuffar. Nu e de mirare că, în Ucraina până de curând a fost memoria vie a celor drepți „Rahman“ - Brahman. În orice caz, această versiune scitică-sarmatică sau vechi arian originea cuvântului „erou“, mi se pare mult mai probabil decât o explicație, dacă poporul român a împrumutat numele pentru eroii poveștilor lui chiar personajele care au crezut pentru un feat majore, „să nu părăsească tătarilor și semințe „de dușmani și asupritorilor - Horde. Mai degrabă, de asemenea, turci și mongoli, alungat din stepele arienilor nomazi Eurasia, au împrumutat de la ei, împreună cu mulți alții, și acest cuvânt.
Iar faptul că aceasta a apărut în sursele numai după ce tătarilor și a fost folosit uneori pentru ei, de asemenea, este de înțeles - Biserica Ortodoxă, în mâinile căruia a fost la acel moment, orice cultură carte nu este sortarea în special în „păgân“.
Sursa: Ozar Voron „eroilor români.“