cititori japonezi, adulți și, de multe povești populare românești familiare mici. Japonezii, de asemenea, au propria lor moștenire fabuloasă. Asemănări și diferențe între poveștile poporului român și japoneze au. Între ele multe în comun - aproape întotdeauna în cele din urmă prevalează rezistență bună și calități umane bune, cum ar fi bunătatea, generozitatea, compasiunea, curaj, răbdare, sinceritate, generozitate, ingeniozitate, și cel mai important, iubire. În basme, ambele națiuni au găsit, deși rar, tendința de a violenței. Dar caracterul, temperamentul eroi din basme nu sunt aceleași.
Cele mai populare basme japoneze gama și durata modului în care personajele sunt exprimate ca - „departe“, „într-o țară îndepărtată“, „sa mutat pe munte, și a trecut un alt“, „din țările estice în Vest“, etc. Dar japonezii sunt destul de comune în basme .. chiar și basme, numite locuri reale. În zâna românească povești niciodată numit un oraș sau un sat care există de fapt. La început, personajele trăiesc într-un stat și apoi du-te într-un alt stat. Ei merg acolo la „jos vâlcea, prin munți, pajiști verzi“, „du-te o lună, două, trei.“ Din moment ce această stare este foarte departe, sau „Pentru a ajunge acolo, aveți nouă ani pentru a merge, dar spate nouă - un total de optsprezece ani.“
Caractere basmele romanesti nu se teme de o astfel de distanță mare, amețitor pentru japonezi. basme japoneze preferă concrete și precise abstract și nedefinit, și română, dimpotrivă, dependent nesigur, nelimitat în spațiu și timp. Fiți atenți la „Du-te acolo - Nu știu unde, adu-l - nu știu că,“ foarte numele unui basm.
De ce astfel de diferențe de caracter național? Știm cu toții că Japonia - o țară mică, și România - o țară mare, gigantul de stat. Răspunsul trebuie căutat în caracter, în inima românului, crescut de-a lungul secolelor natura vasta. spațiu larg a posedat întotdeauna expresie inimile rumynskih.Russkoe „în ținuturi îndepărtate, de stat tridesyatom“ reflectă doar mentalitatea colonială a poporului român.
Japonezii au tendința de claritate și de concretețe. Această idee se poate întâlni în curând obiecția. Este bine cunoscut faptul că japonezii, spre deosebire de europeni, inclusiv din România, ca să spun aluziilor și evazive ocolite. Asta e adevărat, dar merită atenție faptului că în viața de zi cu zi, aceste eufemisme japoneze evazive și nu interferează cu japonezii, să comunice unul cu celălalt. Vagi, uneori ambivalentă în sensul expresiilor folosite de japonezi din simpatia mică pentru cealaltă persoană să nu rănească sentimentele sale simple sau cuvinte dure.
După ce, la un moment dat într-un sat de agricultor vechi cu vechiul său doamnă. Au trăit împreună în muncă și de griji, dar nu aveau copii.
În munți, aproape de colibele lor a trăit iepure de câmp. Bătrânii l-au iubit și l-au tratat ca un fiu nativ.
Nu departe de ei decontate Raccoon rău care este călcat în picioare câmp constant în vârstă. Și astfel, o zi a prins un raton!
Bătrânul legat un raton și a adus-o acasă. Acolo, ia spus soției sale: „Am nevoie pentru a lucra mai mult în domeniu pentru a pregăti din această supă Raccoon și așteptați pentru mine pentru cină.“.
Cuvinte-Raccoon bătrînului nu-i place. Când a fost plecat, iar bătrâna a început să bată într-un orz supa mojar, raton a plâns și sa rugat. „Dacă ne sunt destinate să-mi pentru a deveni o supă raton, apoi lasa chiar te ajuta înainte de moarte După ce orz am tavan, mă poți face încă o dată pentru a lega. "
Și de încredere bătrânică raton dezlegate, și a smuls din mâinile ei pistilul grele și a lovit cu capul bătrânei. Uciderea raton ei a fugit în gaura sa de pe deal.
Când bunicul meu sa întors de la câmp și a văzut ceea ce a făcut raton rău, a plâns cu amar. Hare, care a văzut cum sa întâmplat, el a jurat răzbunare pe ratonii.
A doua zi, Hare a luat un pachet de lemn de foc și se stabilească pe drum, de așteptare pentru ratoni. Când Coon a apărut pe drum, Hare jeleau: „Oh, dragă Ratonul Ești atât de puternic, atât de generos în a ajuta pe cei săraci Hare să efectueze un pachet pe acel deal!“ Lăudăroși, lacomi de raton lingușirea și a luat un pachet aruncat pe spate.
Hare a început sculptură în foc, să dea foc lemnul. Enot, încărcat cu un pachet mare de lemn de foc, l-au întrebat: „Ce fel de sunete guițat?“ „Este strigăte stridente păsări cu munți scârțâie!“ - a răspuns Hare.
În cele din urmă el zezheg din lemn pe Ratonul spate. Focul ardea rapid și trosneau din lemn. „Ce fel de fisura se aude?“ - a cerut ratoni. „Plange pocnituri păsări pocnituri cu muntele!“ - a răspuns Hare.
Și acum, flăcările au ajuns în spatele unui raton. „Ajutor!“ - nu vocea tipat raton speriat și a fugit. Numai ea și să vedem.