Mega condus de Elvira Nabiullina, extinderea atribuțiilor sale
Foto: Maxim scaun / vedomosti
Un pic mai mult de trei ani de la desființarea Serviciului Federal de pe piețele financiare și crearea unui megaregulatorului în fața Băncii România. Principalele avantaje ale acestei abordări sunt, de obicei, posibilitatea de a obține economii de scară, universalizarea și unificarea supravegherii, caracterul complet al acoperirii sectoarelor supravegheate pe piața financiară. Cu toate acestea, megaregulator unitate poate duce, de asemenea, la efecte negative - centralizare excesivă și eșecul unei abordări diferențiate a reglementării pieței ignora semnalele de birocrație și abuz puteri.
Astăzi, Banca de România, nu numai că stabilește regulile jocului pe piața financiară, dar în același timp exercitarea controlului asupra punerii în aplicare a acestora, precum și evaluarea eficienței măsurilor puse în aplicare.
Această situație agravează conflictul de interese.
În țările străine, reglementarea intermediarilor financiari se desfășoară în interesul consumatorilor, care de multe ori aduce dividende politice. Există riscul ca Banca România va acorda mai multă atenție protejării drepturilor consumatorilor în detrimentul supravegherii prudențiale. Prin urmare, megaregulatorului ar trebui să definească domeniile prioritare ale pieței financiare: dezvoltarea instituțiilor, a crescut de capitalizare - sau protecția investitorilor și alinierea asimetriei informațiilor. În caz contrar, acesta este în creștere riscul ca autoritățile de reglementare vor fi participanți lipsite de logică și de neînțeles de piață.
Pus în aplicare de către Banca Centrală a unificării reglementare și supraveghere a băncilor și a participanților profesioniști practica conduce la grevare excesive de supraveghere. Mai mult decât atât, în vremuri de criză creșterea cerințelor de reglementare și de supraveghere ar putea duce la falimentul unui număr de ele, pierderea investitorilor și de a crește concentrația de piață.
Desigur, ar trebui să se acorde în centrul activităților curente ale megaregulatorului la identificarea riscurilor sistemice, monitorizarea și contracararea acestora prin punerea în aplicare a politicii macroprudențiale eficiente. Politica macroprudențial de astăzi poate duce la dezechilibre în capetele de conflict. De exemplu, în cazul în care presiunea speculatorilor pe piața valutară și panică deponenților mega se pot confrunta cu o dilemă: să asigure lichiditatea băncii de a-și îndeplini obligațiile pentru a preveni „zborul deponenților“, sau de a rezista crizei monedei, restrângerea lichidității bancare. Pot exista opțiuni atunci când autoritatea de reglementare poate obține o alegere între susținerea sectorului real și a sistemului financiar, precum și accelerarea inflației poate necesita de retenție pentru o lungă perioadă de timp rata cheie la un nivel ridicat, ceea ce este contrar intereselor debitorilor și este una dintre constrângerile asupra creșterii economice.
O limitare pentru dezvoltarea echilibrată a pieței financiare poate fi, de asemenea, un conflict de interese care apare ca urmare a participării România la capitalul Băncii Moscovei bursa de valori și Sberbank. Acesta din urmă are o pondere dominantă în sectorul bancar (46% din depozitele populației, 38,7% din creditele acordate persoanelor fizice, iar 32,2% din creditele acordate persoanelor juridice). Mai mult decât atât, mega, rămânând cel mai mare din interior, este, de asemenea, un membru profesional al bursei și pieței valorilor mobiliare.
Relevarea naturii acestor conflicte, laureat al Premiului Nobel în economie Dzhozef Stiglits a propus în 1971, „ipoteza de captare“: indiferent de cauza de reglementare lor de creație în cele din urmă să acționeze în interesul acelor entități ale căror activități trebuie să se adapteze.
Dinamica de dezvoltare a pieței financiare românești în ultimii ani a demonstrat că ipoteza Stiglitz încă mai confirmată. De exemplu, în documentele publicate ale Băncii Centrale a menționat că este nevoie de o poziție neutră cu privire la tendința de reducere a numărului de instituții de credit. Cu toate acestea, o revizuire a licențelor bancare de concentrare în sectorul bancar, ceea ce poate duce la creșterea riscului și de a crește probabilitatea de prea mare pentru a eșua problemă. Pentru a reduce conflictele de interese și pentru a preveni crizele bancare în viitor, este recomandabil să se dezvolte și să pună în aplicare un plan pentru ieșirea treptată din participanții la piața de capital bancar românesc, precum și dorința de a limita participanții ocupă o poziție de lider în diferite segmente ale pieței financiare.
Un alt exemplu. Avem mega planuri de a contracara dumpingul pe piața serviciilor financiare. Dar nu este clar ce va fi deciziile și acțiunile Băncii Centrale în legătură cu Banca de Economii, care se caracterizează în mod tradițional de ratele scăzute ale dobânzilor la depozite și credite. În cazul în care un conflict de interese poate duce la crearea de privilegii pentru unii și discriminarea altor participanți pe piață.
Recent, dorința evidentă a Băncii România extinde în continuare domeniul de aplicare al competențelor sale. De exemplu, Banca Centrală intenționează să-și exercita independent funcțiile sanatoriului de băncile cu probleme. Abordarea propusă încalcă principiul independenței în a decide cu privire la reabilitarea băncii și este contrară practicii internaționale. Astfel de modificări în absența controalelor externe poate duce la abuzuri și scad eficiența procedurii de reajustare bancare.
În activitățile de stabilire a standardelor de Banca Centrală este, de asemenea, lipsește un adversar, care nu este atât de mult rezultatul muncii sale, ca problema lui. Această situație are potențialul de a conduce la neglijarea semnalelor megaregulatorului provenind din participanții pe piață care, în viitor, nu va permite să adopte noi sau să modifice normele existente ale jocului, chiar dacă acestea sunt necesare și cerute de piață în mod obiectiv, și vice-versa. Pentru a echilibra dezvoltarea și reglementarea pieței financiare românești, o atenție deosebită trebuie acordată stabilirii unui mecanism eficient de control și echilibru, în scopul de a minimiza conflictele de interese și pentru a evita potențialele capcane în viitor.