Cultura de exprimare a unei singure persoane reflectă nivelul său de cultură generală - educație, auto-control, capacitatea de a înțelege oamenii din alte culturi, susceptibilitatea la opere de artă, umilință. La modul în care o persoană se construiește, el alege cuvintele sale, este posibil să se judece cu privire la calitățile sale morale.
Eșantionul și exemplul cel mai frapant al unei persoane aflate în posesia culturii ridicate de exprimare, a fost Academicianul D. S. Lihachev, umilința sa și respect sincer pentru oameni, cu cea mai înaltă cultură comună, cu înțelegerea sa și dragostea pentru adevăratele comori de artă. Crainicul Central Television IL Kirillov spune de exprimare D. S. Lihacheva: „Dacă au fost rugați să dea un exemplu de un eșantion de discurs rus, aș, fără ezitare, numit discursul Dmitriya Sergeevicha Lihacheva. Ea, așa cum am spus de multe ori, care curge, liber, fiind născut chiar acolo, în fața ta. " Benchmark pentru Lihaciov a fost limba actorilor Maly de teatru care prețuite tradiția cu Schepkinskoe ori.
După câștigarea libertatea de a-și exprima gândurile și opiniile lor detecta cultura scăzută de exprimare: oamenii nu au putut să-și exprime în mod clar și coerent gândurile lor. Așa cum a spus el într-unul din ultimele sale interviuri, D. S. Lihachev, „degradarea generală a națiunii noastre ca impactul asupra limbii, în primul rând.“ Un val de împrumut, creșterea numărului de cuvinte, arhaisme, învechire autentice cuvinte romanesti, limba de stradă - limba, injuraturi - este acum nu mai puțin frecvente, și în opere literare și în discursurile publice. Aceasta durere Dmitry a spus: „În cazul în care durata de viață a nerușinarea (Brann) este transformată în limba, limba de nerușinarea creează mediul în care obrăznicia să aibă un lucru obișnuit.“
Percepția literaturii este dependentă în mare măsură de calitatea lecturii. Dacă lucrarea a avut asupra cititorului pozitiv sau, dimpotrivă, un efect negativ, în cazul în care nu l-au lăsat indiferenți, iar acest lucru se întâmplă tot mai des, el este înclinat să explice că este mai degrabă calitatea muncii în sine, mai degrabă decât calitatea lecturii lor puternice. Calitatea de orice lectură a unui text literar depinde de mai mulți factori: nivelul de cultură, cantitatea de cunoștințe și experiență, nivel de performanță în momentul percepției textului, și chiar starea de spirit.
Pentru a îmbunătăți calitatea lectură scriitor sovietic, critic literar N.Ya.Eydelman a sugerat echipamente speciale de citire, desemnat de termenul este utilizat pe scară largă în XIX și începutul secolului XX, - citire lent.
Termenul „lectură lent“, este convenabil, deoarece imediat clar. Încet - înseamnă „nu rapid“. „Citire lenta - Adelman a scris - un termen vechi: aceasta este o situație în care cititorul slide-uri nu numai de-a lungul suprafeței de versuri, romane (! Deși la suprafață frumoasă), dar, de asemenea, cufundat în profunzime uimitoare.
Citire lenta - este o călătorie prin literatura de specialitate, cu opriri frecvente, regulate la cuvântul sau vers. Citire lenta a clasicilor, să spunem în mod confidențial - este cel mai rapid, care este eficient: un rapid - foarte lent, neprofitabilă "
În anii șaptezeci ai secolului XX este recunoscut tot și a început să primească răspândirea viteza de citire, care este urmat a susținut că ea priomlema și literatura.
De la mijlocul secolului al XX-lea, a scris despre citirea lent M.O.Gershenzon, Lihaciov, A.V.Zapadov că, spre deosebire de N.Ya.Eydelmana, considerat lectură lent mai mult ca o artă desăvârșită, nu ca o tehnică specifică îmbunătățirea calității înțelegerii textului citit. Astfel, se pare că simpla lectură a unei opere de artă - este, de asemenea, un fel de artă, creativitate.
Cel mai trist lucru este atunci când oamenii citesc cuvinte necunoscute și nu motivează, le e dor, trebuie doar să urmezi mișcarea complot, complot, dar nu citesc în profunzime. Trebuie să învățăm să nu viteza, și de lectură lentă. Promotor de citire lent a fost academician Szczerba. Noi cu el un an a avut doar timp pentru a citi câteva rânduri de la „The Bronze Călărețul.“ Fiecare cuvânt părea pentru noi, ca insula, pe care a trebuit să descopere și să descrie tot în jur. În Scherba am învățat să aprecieze plăcerea de a citi lent.
Lihaciov citează, de asemenea, pasaje din „Evgeniya Onegina“: strofă II al cincilea capitol începe toate liniile cunoscute din copilarie:
Iarna. Farmer, triumfător,
Pe calea de actualizare de lemn-sanie;
Lui Pochuev cal, zăpadă,
Trudges trap într-un fel.
De ce? triumfă țărănești Are mai ușor să-l călărească? De ce „actualizare cale“ de zăpadă proaspătă țărănești din cauza cu unele sărbătoare specială? Pușkin știa vieții țărănești, și tot ceea ce este legat de poezia lui în sat, este foarte precis și nu este o coincidență. „Triumph“ agricultor nu se referă la „cale de actualizare“ de zăpadă alb pur, iar zăpada a căzut în general. În primul verset anterior din același capitol spune:
În acel an, vremea de toamnă
A fost o lungă perioadă de timp în curte,
Winters a așteptat și am așteptat natura.
In a treia noapte.
Dacă vremea toamna a stat mai mult iarna ar fi murit. Țăranul sărbătorește și se bucură de zăpadă, deoarece zăpadă căzută la a treia recolta salvat noaptea. "
Îndemânare în fiecare cuvânt, în fiecare expresie, propoziție și chiar semne de punctuație nu sunt văzute pe suprafață, ascunsă sens poetic - este o artă subtilă, această co-creație cu scriitorul.
Oksana Klibanova, un profesor de limba și literatura română SEI Pușkin Liceul №1500