Capitolul 1
Nu toate nebun se căsătorească
Un bărbat și o femeie - natura a avut grijă de acea întâlnire - la asfințit așezat pe o bancă de piatră. Bărbatul era bronzat de vârstă mijlocie, subțire,, ca un pirat, meditativ, ca un poet - un om a cărui trecut nu va trece fără să se uite înapoi. Femeia - tânără, blondă, elegantă; ceva în figura și mișcările ei pentru a induce epitetul. Ea purta o rochie gri, presărat cu pete întunecate ciudat. Era greu de spus, este frumos sau nu, în atenția în primul rând înlănțuite ochii ei: gri-verde, lung și îngust, pentru a determina expresia lor a fost imposibil. Dar, fie ca aceasta poate, ei au fost alarmante. Astfel de ochi ar putea fi Cleopatra. Bărbat și femeie vorbind.
- Dumnezeu știe - a spus ea - Te iubesc. Dar să mă căsătoresc cu tine, eu nu pot, nu, nu pot.
- Irene, spune-mi acest lucru nu este doar vorbesc, dar nu a spus de ce. Am dreptul să știu, vreau să înțeleg, să se simtă și să arate fermitate spiritului, dacă este necesar. Spune-mi de ce?
- De ce te iubesc?
Femeia zambitoare, în ciuda lacrimi și paloarea. Dar omul nu era înclinat să glumească.
- Nu, nu are nevoie de o explicație. De ce refuzați să te căsătorești cu mine? Am dreptul să știu. Trebuie să știu. Și știu.
El sa ridicat și a stat în fața ei, mîinile împreunate; privirea și-a exprimat reproș, poate chiar o amenințare. Se pare, în dorința lui de a cunoaște motivul, el a fost gata să o sugrume.
Ea nu mai zâmbi, iar el se uită uite nemișcat, înghețat drept în ochi, nu exprimă sentimente. Cu toate acestea, ceva în ochii ei domesticit resentimentele lui și l-au facut crispeze.
- Veți dori cu siguranță să știe? - a spus ea în același ton complet indiferent ca privirea ei fixă.
- Desigur - dacă nu sunt prea mult.
Aparent, acest conducător era dispus să sacrifice o anumită cantitate de putere asupra creării unei astfel de declarații.
- Așa că lasă-mă să-ți spun: eu sunt nebun.
Bărbatul se strâmbă, apoi se uită la ea cu neîncredere și a crezut că el ar trebui să-l ia ca o glumă. Cu toate acestea, un simț al umorului la părăsit, și, incapabil să creadă că era încă profund șocat de ceea ce a auzit. Între sentimentele și credințele noastre nu armonie.
- Acest lucru se datorează faptului că medicii ar spune, - a spus ea. - Dacă ar ști despre asta. Prefer să se numească. Stai jos și ascultă ce-ți spun.
Capitolul 2
Camera poate fi prea mic pentru trei, dar sunt în afara
Într-un jurnal de cabină mică, care a constat dintr-unul camere sărace și mobilate simplu, pe podea, lângă perete, chircit, stând femeie ținând în brațe un copil. Pentru mile în jurul întins-o pădure deasă, impenetrabil. Era noapte, iar camera a fost complet întuneric: ochiul uman nu este capabil să se facă distincția între o femeie cu un copil. Cu toate acestea, suntem cu ochii ei indeaproape, vigilantly, fără a pierde un moment de focalizare: aceasta este esența poveștii noastre.
- cei care au avut sarcina mai ușor pentru o generație pentru a cuceri și de a ocupa două treimi din țară, - aparțin unei alte, rasa mai puțin valoroase de oameni.
Pericol, muncă și privarea acestei neobișnuite, nu beneficiază de viață sulivshey în regiune înapoiată în comun cu Charlzom Marlou și soția și copilul său, la care, așa cum este caracteristic acestor oameni a fost, sfintele virtuți familiale chtivshim, nutrea un atașament pasionat. Ea era încă tânăr și așa - bine, nu au simțit încă întreaga viață singuratică de greutate și așa vesel. Nu dându-i satisface cererile excesive din fericire că viața ar putea cu greu solitare în pădure, cerul le-a primit cu bunăvoință. treburile casnice simple, copil, soț și mai multe cărți goale umplut în întregime timpul ei.
Într-o dimineață de vară, Marlowe a decolat de arma cârlig de lemn și-a exprimat intenția de a merge la o vânătoare.
- Avem destul de carne, - a spus soția lui. - Te rog, nu ies din casă astăzi. Noaptea am avut un vis, un vis teribil! Acum nu-mi amintesc ce era, dar aproape sigur - dacă te duci, un vis devenit realitate.
Din păcate, trebuie să recunoaștem că Marlowe a luat această afirmație sumbru nu este la fel de gravă, deoarece acestea ar trebui să trateze un vestitor de dezastru iminent. Într-adevăr, el chiar a râs.
- Încercați să vă amintiți - a spus el - poate ai visat că copilul a pierdut puterea de exprimare?
Această ipoteză a fost cauzată, aparent, prin faptul că copilul agățându-se de toate cele zece degete stângace peste marginea hainei de vânătoare, în acel moment, și-a exprimat înțelegerea sa a ceea ce se întâmpla Calling de bucurie la vederea capace ratoni tatălui său.
Femeia a spus nimic: nu are un simț al umorului, ea nu știa ce să răspundă la bătaie de joc hilar. Deci, sărută soția și copilul său, a ieșit și a închis ușa pentru totdeauna pentru fericirea ta.
A fost o seară, și nu sa mai întors. Soția fierte cină și am așteptat. Apoi, ea a pus fata în pat și încet ei lulled până când a adormit. Prin acest timp focul din vatra, unde a fost gătit cina, a ieșit, iar acum camera luminată doar o singură lumânare. Femeia a pus lumânarea pe fereastra deschisă ca semn de ghidare și vânătorul hi, în cazul în care apare pe cealaltă parte. Despre prădători obiceiul de a intra în casa neinvitat ea nu a fost conștient de, deși cu adevărat previziune de sex feminin ar putea sugera că ei pot obține chiar și prin conducta. Ea a închis ușa cu grijă și alunecă șurubul de protecție împotriva animalelor sălbatice, care ar prefera-o fereastră deschisă ușă. Noaptea a trecut încet, și, deși nu a diminua anxietatea, somnolenta, toate amplificat, și în cele din urmă ea se lăsă pe patul copilului și capul în brațe. Lumânarea a ars în fereastră, un șuierat, un al doilea a izbucnit în liniște și decolorat; femeia a fost adormit, iar ea a avut un vis.
Ea a visat că ea a fost așezat la celălalt leagăn pentru copii. Primul a murit. Tatal meu, de asemenea, a murit. Casa în pădure a dispărut, iar camera în care ea a fost acum, era necunoscut pentru ea. Au fost grele, usi de stejar, sunt întotdeauna blocate, iar ferestrele - bare de fier, stabilite în ziduri groase de piatră, este evident (așa că a crezut), pentru protecția împotriva indienilor. Toate acestea a spus ea, senzație de infinit milă de sine, dar fără surprindere - senzație de străin într-un vis. Copilul din leagăn a fost acoperit cu o pătură, și ceva la făcut să se debaraseze o femeie. Ea a făcut doar că - și a văzut capul de o fiară sălbatică a lui! Lovit de acest spectacol teribil, ea a trezit tremurând în coliba lor pădure întunecată. Când și-a recăpătat treptat conștiința realității înconjurătoare, ea a simțit copilul nu mai este un vis acum o realitate, iar respirația lui a fost asigurat că totul a fost bine; ea nu a putut rezista și, de asemenea, a fugit mâna ușor pe fața copilului. Apoi, supunându unele impuls, pe care ea, probabil, nu s-a putut da raportul, sa ridicat și a luat copilul în brațe și o ținu strâns la piept. Pat pentru picioare tăblie la perete, o femeie se ridică de pe scaunele lor, intoarse spatele la perete. Ea a privit în sus și a văzut două spoturi luminoase de ardere în întuneric roșu-verde. Ea a crezut că a fost doi cărbuni în vatră, dar atunci când ea a revenit simțul de orientare, ea a realizat cu consternare, care sunt situate spoturile luminoase exact pe de altă parte și, în plus, prea mare, aproape la nivelul ochilor - ochii ei. Acestea au fost ochii unei pantere.
Fiara a fost din fereastra deschisă, în mod direct împotriva ei, nu mai mult de cinci etape. Nu am putut vedea nimic, dar ochii teribile, cu toate acestea, în ciuda confuziei, femeia cu toate acestea, a dat seama că el a fost în picioare pe picioarele din spate, sprijinindu-se în față pe pervaz. Acest lucru a indicat răutate și nu doar inactiv curiozitate. Când a realizat acest lucru, ea a simțit chiar mai mult frica, agravând amenințarea acestor ochi teribile de foc fix, care incinerat toată puterea și curajul ei. Întrebarea lor tăcut ea tremura, iar ea sa îmbolnăvit. genunchii ei buckled și ea încet, instinctiv a nu incerca vreo mișcări bruște care ar putea duce la saltul fiarei, a căzut pe podea, de perete, care acoperă copilul cu tot corpul meu tremurături și nu iau în același timp, cu ochii de elevii strălucitori, care a amenințat moartea ei. În acest moment dureros, ea nici măcar nu a crezut despre soțul ei - nici o speranță, nici un gând despre mântuire ea nu a fost. Toate gândurile și sentimentele ei sunt concentrate pe un singur lucru: Acum sari fiara, raid pe picioare puternice lovit, ar lipi dinții în gâtul ei, ghearele plonjați în corpul copilului. Nemișcați, în tăcere aștepta realizarea destinului său, procesul-verbal transformat în ore, în anii veșniciei, și ochii răi erau încă fixate pe ea.
Mergând până la cabina noaptea târziu, cu un cerb pe spate, Charlz Marlou împins ușa. Nu este furnizat. El a bătut - nici un răspuns. El a scăzut la carcasă la sol și se duse la fereastră. Când a rotunjit colțul casei, i se parea ca în cazul în care sunetul pașilor prudenți și foșnetul tufiș de pădure, dar chiar și sunetul urechii cu experiență a fost prea slab pentru a ști sigur. Mergând la fereastră și l-au găsit, spre surprinderea mea, deschis, el execută o lovitură piciorul peste prag și a urcat în cameră. Întuneric și tăcere. El căută a ajuns la vatra, a lovit un chibrit aprins și lumânarea. Apoi se uită în jur. Zvârcolindu pe podea, de perete, soția sa așezat, ținând în brațe copilul. Când sa repezit la ea, ea sa ridicat și a izbucnit în râs, tare, prelungit, și lipsit de viață, lipsit de distracție, lipsite de sens, -hohotom, cum ar fi zăngănit de lanțuri. Cu greu și dea seama ce făcea, el întinse mâinile. Ea le-a pus pe copil. El a fost mort - asfixiat în brațele mamei.
Capitolul 3
Teoria protecție avansată
Aceasta este ceea ce sa întâmplat o noapte în pădure - cu toate acestea, nu toate Breyding Jenner învățat din povestea lui Ayrin Marlou. Da, ea pur și simplu nu știu. Când a terminat povestea ei, soarele a dispărut sub orizont și amurg de vară lung a început să se adune în scorburi. Câteva minute Breyding așezat în tăcere, așteptând ce venea sequel care se leagă într-un fel povestea cu conversația anterioară; dar naratorul era tăcut, întorcându-se departe de el; mâinile culcat pe genunchi, pe cont propriu și descleștare inclestarea.
- Da, e poveste tristă, teribil - a spus în cele din urmă Breyding - dar eu nu înțeleg nimic. Suni tata Charlza Marlou - Știu asta. Că el a îmbătrânit prematur, sub influența unor mari nenorociri, am observat, și mi se părea că a observat. Dar ai spus, îmi pare rău, ai spus că ești ceea ce ești.
- Ceea ce sunt nebun - a spus ea, nu capul povertyvaya și nu se mișcă.
- Dar ai spus, -Ayrin, te implor, draga mea, nu te uita la partea - ai spus că copilul a murit, dar nu nebun.
- Da, în primul rând, și eu sunt al doilea copil. M-am născut trei luni de la acea noapte. Cerul avea milă de mama și a lăsat-o să moară, dând naștere la mine.
Breyding din nou a scăzut tăcut; el a fost uimit și pur și simplu nu a putut gândi la ce să spun. Ochii ei încă se uită în altă parte. În confuzia, el a ajuns involuntar pentru mâna ei, care se afla încă în genunchi, și descleștare strângând, dar ceva -ona ar putea spune că este - păstrați-l.
Apoi, el a amintit vag că el nu a vrut să ia mâna.
- Ar putea fi - a spus ea - la un copil născut în astfel de condiții, a fost la fel ca toată lumea numită Ce sănătos?
Breyding nu a răspuns; el a fost preocupat de o idee nouă, care a apărut în mintea lui, ideea că un om de știință ar numi o ipoteză, un detectiv - un indiciu. S-ar putea pune o lumină nouă, deși sinistru, aceste îndoieli sănătatea ei mintală, care nu este împrăștiată cuvintele ei.
Satele din aceste locuri au apărut recent și au fost foarte rare. Hunter Professional a fost în acele zile, chiar o figură obișnuită, iar capetele și piei de animale de pradă mari întâlnite printre trofeele sale. Au fost mai mult sau mai puțin autentice povești despre întâlniri nocturne cu animale sălbatice pe un drum deșert; aceste povestioare a suferit naștere convenționale pas și toamna, și apoi uitat. Mai târziu, aceste apocrife a adaugat altele noi: în unele familii au început să vorbească despre asta ca și în cazul în care pentru a le sub fereastră și privi în pantera a intrat în casă, sperii pe cineva aproape de moarte. Zvonurile de acest gen au cauzat tulburări sociale și chiar demn de a fi format în mod corespunzător în ziarul local, atunci Breyding nu a acordat nici o importanță la acest lucru. Dar acum asemănarea doar cu ascultarea povestea l-au condus să creadă că, probabil, nu este o coincidență. Cum ar putea să nu fie în creierul unei fete, cu caracter timid și imaginație, și o mulțime de groază auzit, sa născut similară în complot și interpretarea tragică a fanteziei?
Breyding a reamintit unele dintre circumstanțele vieții și personalității tinerei fete, pe care el a avut-o cu iubirea lui caracteristic lipsa de curiozitate nu este încă interesat, - ca, de exemplu, viața lor sa retras cu tatăl său în casa de pădure, în cazul în care oaspeții intrare a fost rezervat mereu, și teama ei ciudat de întuneric ; Această teamă de oameni care au cunoscut-o bine, a explicat că, odată cu debutul de noapte, ea nu a apărut nicăieri. Este de înțeles că scufundat în mintea ei o scânteie ar putea aprinde intr-un creier flăcări necontrolate, care să acopere întreaga ființă. nebunie sa, dar gândul și i-au cauzat o mare durere, el nu mai este pusă la îndoială; confundat doar consecințele de boli mintale cu cauza sa, legătura între propria sa istorie cu inventarea fabulele locale.
Din dorinta de a testa cumva teoria sa, dar nu știe exact cum să-l abordeze în mod serios, ezitând a spus:
- Irene, dragă, spune. dar vă rugăm să nu fie ofensat. Spune-mi.
- Ți-am spus tot ce - a întrerupt cu vehemență, pe care a urmat-o, nu au observat înainte de a - Ți-am spus că nu pot fi soția ta. Ce altceva pot să spun?
Înainte de a putea opri, ea a sărit în sus de pe bancă și în tăcere, fără să se uite la el, a început să se strecoare drum printre copaci, îndreptându-se spre casa lui. Breyding sa ridicat în picioare să-i oprească, el a urmat-o în tăcere până când a dispărut în întuneric. Dintr-o dată a început ca lovit de un glonț: fața lui a luat o expresie de alarmă și uimire în întuneric, în cazul în care a dispărut, el a văzut pe scurt rapid fulgeră, ochii spumante! Pentru o clipă, el stătea confuz, fără cuvinte, apoi a fugit după ea în pădure, strigând:
El a fugit repede la spațiul deschis și a văzut o privire în ușa fetelor gri fusta. nicăieri în Panterele.
Capitolul 4
Un apel la o mai mare justiție
Jenner Breyding, un avocat, a trăit într-o casă mică la marginea orașului. Chiar în spatele casei lui a început în pădure. Fiind un burlac, și, prin urmare, în conformitate cu codul draconice apoi existente în acele părți de etică, lipsit de posibilitatea de a utiliza serviciile unei servitoare sau un bucătar - despre robi acolo și nu au auzit - Breyding mesele de la hotel, care a găzduit biroul său. O casă la marginea pădurii a păstrat - fără a intra în costurile specifice - la fel ca un semn de bogăție și respectabilitate lor. Nu s-a putut același cu cel pe care ziarul local este mândru de a apela. fie. deși probabil că știa că - nu e doar o clădire, dar, de asemenea, o casă de familie, nu pentru nimic că el, ca și toată lumea a fost conștient, să construiască o casă, luată chiar și această încercare, cu toate acestea inutile, pentru a obține soția sa și a fost respins de o fată frumoasă, dar excentric al unui pustnic - vechi Marlowe . Toată lumea a crezut că vpovne de încredere ca el a vorbit despre ea, iar ea nu a spus nimic - de obicei opusul, astfel încât, în acest caz, fără îndoială, nimeni nu a apărut.
Breydinga dormitor a fost la partea din spate a casei, iar singura fereastra privi în pădure. Într-o noapte a fost trezit de niște freamăt ciudat în fereastră. Senzație de emoții de lumină, el sa ridicat în pat și a luat arma în seara aceea a pus sub pernă cu previziune, nu excesivă pentru un om obișnuit să doarmă cu fereastra deschisă. Camera era intuneric perfect, dar el a simțit nici o teamă și să știe în ce direcție să se uite, sa uitat înapoi și în tăcere așteptat ce se va întâmpla în continuare. Acum, el distinge vag-o fereastră - mai puțin pătrat întuneric. Dintr-o dată, deasupra marginii inferioare a acesteia a existat o pereche de ochi de ardere, rău de lumină, strălucire teribil inexprimabilă! Breydinga inima bătând, și apoi, dacă încă. Un fior a fugit frisoane. El nu a putut striga chiar să salveze viața; cu toate acestea fiind un om curajos, el nu ar trebui să strige pentru a salva viața lui, chiar dacă aș putea. corp Fricos ar tremura, dar spiritul era puternic. a ridicat ochii încet spumante, ei păreau să se apropie, și a ridicat încet mâna dreaptă Breydinga care deține arma. El a tras.
Orbit de bliț și uimit Breyding împușcat încă auzit, sau el doar a crezut că a auzit un strigăt sălbatic, strident al unei pantere, a sunat atât de uman și plin de un astfel de sens sinistru. Sărind din pat, el îmbrăcat în grabă și cu un pistol în mână a sărit în stradă pentru a satisface pe termen de până la casa poporului. Urmat de o scurtă explicație, iar apoi casa a fost bine căutat. Iarba era udă de rouă; sub fereastra ea a fost călcat în picioare, pistă care ar putea fi văzut în lumina unui felinar de lichidare, el a condus în tufișuri. Unul dintre bărbați a căzut și a dat în brațe; când a ridicat în picioare și a început să le șteargă, ei erau lipicioase. În urma examinării, sa descoperit că au fost acoperite în sânge.
O întâlnire cu ei o panteră rănit - gol - a fost inutil; toate, dar Breydinga, sa întors. Dar el, luând felinarul, cu indrazneala sa mutat mai departe în pădure. Făcându-și drum prin tufiș dens, a ajuns la un mic luminiș, iar aici curajul lui a fost recompensat, pentru a prins victima sa. Dar nu era o panteră. Faptul că era, și încă vorbește placa-vierme alterată în cimitirul satului, și un număr de ani de la asta în fiecare zi, spunându-ne figura încovoiat și încrețită fața de durere bătrânului Marlowe, să fie inima și sufletul său era nebun, fiica nefericit din lume. Pace și recompensa!