Conceptul 3.Main al studiului și măsurarea sărăciei .............................................. 3
Conceptul de sărăcie. Istoria studiului sărăciei.
Sărăcia - caracteristică a situației economice a individului sau grupului, în care nu se pot plăti costul de bunuri esențiale.
Sărăcia - incapacitatea de a menține un anumit nivel de viață acceptabil.
Sărăcia - este o condiție în care nevoile de bază depășesc capacitatea sa de a le îndeplini.
Concepte de bază ale studiului și măsurarea sărăciei.
Măsurătorile sărăciei se bazează pe cele trei concepte de bază: absolută, bazată pe conformitatea formală a venitului stabilit un minim de mijloace de subzistență; subiectivă, bazată pe evaluarea poziției sale cu oamenii înșiși; relativă, sugerând că diferența în modelele de consum în diferite comunități pentru a stabili minim uniform „prag de sărăcie“, cel puțin, problematică și depinde de nivelul mediu al unei vieți anumită țară.
În epoca așa-numita criză a statului bunăstării, care a afectat în curs de dezvoltare (țările din România a înregistrat, de asemenea, aceste procese), mulți oameni de știință și politicieni ajuns la concluzia că sărăcia în zonele industriale moderne
societatea ar trebui să fie văzută de stat nu la fel de absolută precum și relativă, și, prin urmare, va exista în mod inevitabil, atâta timp cât există o inegalitate socială.
Punctul slab al oricăror estimări cantitative ale sărăciei este desconsiderare pentru o gamă largă de alte resurse disponibile, care afectează menținerea stării materiale a oamenilor.
Conceptul de sărăcie relativă (eliberare slabă pe principiul medianei): cei săraci sunt recunoscute ca cei al căror venit este o anumită proporție din venitul „de mijloc“, într-o anumită țară la un moment dat. În acest caz, pragul de sărăcie este întotdeauna la aceeași distanță de mediana, ce caracterizează statistic nivelul de trai atins în societate.
Evaluarea sărăciei bazat pe abordarea deprivare ar trebui să se facă distincția între părți cantitative și calitative ale deprivare.
Conținutul calitativ al diferitelor etape ale privării gospodăriilor sărace:
etapa deprivare patra - etapa de sărăcie, în cazul în care resursele sunt limitate la un regim alimentar normal, familia salvează pe produsele de îngrijire, nu actualizează hainele pentru copii pe masura ce cresc, le neagă achiziționarea de sucuri de fructe, nu are astfel de bunuri de folosință îndelungată ca televizoare și frigider.
Etapa a III-a -Pas privarea acută de nevoie (sărăcie) - concentrarea privarea pe calitatea alimentelor, lipsa de îmbrăcăminte și încălțăminte (membrii de familie pentru adulți sunt obligați să abandoneze actualizările lor), familia este dificil să se mențină o casă pentru a avea un mobilier simplu de zi cu zi, de a organiza, dacă este necesar, ceremonia necesară ritualice (Wake înmormântare), pentru a obtine de salvare medicamente și dispozitive medicale, pentru a limita posibilitatea de a invita oaspeții și accesul la oaspeți.
A doua etapă a privării -Pas constrângere (indigenă) - atunci când nu aveți suficienți bani pentru delicatese preferate în familie, cadouri pentru prieteni, ziare, reviste, cărți; a redus calitatea de activități de agrement de adulți și copii; familia nu își poate permite să cumpere o mașină de spălat, pentru a vizita rudele care locuiesc departe; refuză să servicii bazate pe taxe, este necesar mai întâi medicale.
Etapa 1 -Pas caracterizează aproape de standardele medii de viață și ceea ce înseamnă existența unei abateri de la standard, în stilul de viață comunității românești. Familiile în această etapă trebuie să îmbunătățească condițiile lor de viață, pentru a salva pe achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată scumpe moderne plătite de învățământ, servicii de agrement, distracție de familie și de divertisment.
Există o serie de indici de sărăcie, care îi conferă caracteristici diferite: de exemplu, separarea surplusului-indice, atunci când proporția de grupuri cu venituri diferite în populația utilizată sub formă de coeficienți ne permite să dea atât evaluarea calitativă și cantitativă a modificărilor sărăciei în rândul populațiilor în ceea ce privește linia globală; Raulsa Indicele reflectă poziția doar cele mai sărace familii, alți indici reflectă lipsa proporțională a veniturilor celor săraci, lipsa totală a veniturilor, lipsă până la pragul de sărăcie.
Problema sărăciei în România.
Bums - este de fapt o abreviere de determinare a unei persoane „fără domiciliu fix“. Evident, lipsa unui „acoperiș“ deasupra capului este ha principala caracteristică a acestui grup. Persoanele fără adăpost sunt un rezultat al eliberării din închisoare, un conflict de familie și de a pleca acasă, ca urmare a tranzacțiilor de locuințe ilegale, precum și ca urmare a migrației forțate (refugiați). Două treimi din locuiesc fără adăpost pe posturile, subsoluri, mansarde și „acolo unde este necesar.“ Mai mult de jumătate dintre ei au studii medii sau superioare. Noua pierdere factor sobst-venos de locuințe de astăzi este asociat cu un eșec de a face afaceri, în cazul în care creditorul forțat evacuarea debitorului, fără nici soluții autorităților judiciare.
Al treilea grup cuprinde doar copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani. / Aceasta este principala caracteristica. Există două surse de formare a grupului. În primul rând - copiii fug (go) din casă ca urmare a unui conflict sau situații familiale dificile (părinți alcoolism, violență); în al doilea rând - pierderea părinților (deces, închisoare) sau eșecul efectivă a părinților copiilor lor. Copiii străzii pot rămâne în casele lor, dar, de asemenea, să ducă o viață de persoane fără adăpost, în cazul în care sunt lăsate singure.
Cifrele de mai sus nu coincid cu statisticile oficiale. Astfel, potrivit MVD, fără adăpost în limba română 100-350 mii.
Printre locuitorii din partea de jos a omuletii cu studii superioare. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor săraci și fără adăpost au studii medii speciale și secundar; în timp ce 6% au studii superioare; ea are, de asemenea, fără adăpost și prostituate.
Mijloace de subzistență ar trebui să fie remarcat de colectare din sticlă și fier vechi, chestii prime și produse în gropile de gunoi si tomberoane, executarea comisiilor diverse-guvernamentale și merchanting. Una dintre principalele surse de venit - o fișă.
Printre cei săraci și fără adăpost cel mai mare procent de alcoolici și dependenți de droguri. Majoritatea reprezentanților de jos poartă semnele concrete de bătaie. Două treimi dintre ei mananca foarte neregulat și alimente de proastă calitate. Dar, în general, au rata lor de sanatate cu un optimism moderat. Mulți dintre ei nu folosesc droguri.
Aproape acoperit în totalitate de îngrijire a sănătății și a copiilor fără adăpost besprizor-Nye.
Printre persoanele fără adăpost mai puțin predispuse la violență. Ele sunt mult mai probabil și mai multe alte amaratii bea alcool, dar să se abțină de la utilizarea substanțelor toxice și narcotice. O mare parte dintre ei se duce la închisoare.
Metode de gestionare a sărăciei.
Multe țări, în special scandinave, sunt lupta eficace împotriva prost-Stu. Pentru a lupta împotriva sărăciei în tineri, deși este un fenomen temporar, în multe țări există subvenții pentru prestații de educație și pentru copii pentru familiile tinere, dar pentru grupele de varsta - plăți suplimentare pentru a pensiilor, în cazul în care mărimea și venitul pensionarului oferă doar un nivel scăzut de bunăstare.
1. să elaboreze o strategie cuprinzătoare.
3. să depună eforturi pentru a satisface nevoile de bază ale omului, în toate segmentele de populație.
Luați în considerare conceptul de sărăcie, se poate concluziona, și să facă câteva
generalizări pe această temă. Conceptul de sărăcie este interpretat în diferite moduri: ca un nivel scăzut de venituri și cheltuieli, precum și modul în care incapacitatea de a menține un nivelul de trai dorit, și, ca incapacitatea de a menține un nivelul de trai dorit, și ca o anumită conștiință de sine în societate în sine.
Sărăcia rămâne o problemă majoră în țara noastră și în întreaga lume. Ea, cred că, nu poate fi eradicat, dar poate fi redusă.
Un alt lucru pe sociologia