Adesea considerăm lacrimi ca o manifestare a sentimentelor de durere, uneori de bucurie, entuziasm sau recunoaștere. În plus față de emoții, lacrimile poartă multe informații despre starea sănătății noastre.
Din punctul de vedere al fiziologiei, o lacrimă este un produs al activității glandei lacrimale.
Glanda este formată din trei straturi: grase, lichide și mucoase. Stratul lipidic asigură o tensiune superficială superficială a picăturii lacrimogene și capacitatea sa de a se răspândi pe întreaga suprafață a ochiului, formând un film de protecție.
Datorită suprafeței netede formate de stratul lipidic, imaginea este clară. Este de neînlocuit să luăm în considerare stratul lipidic și să oferim o proprietate de evaporare lentă a lacrimilor. In acest strat abuz isi pierde capacitatea sa de a rupe uniform distribuite pe suprafața ochiului, care afectează calitatea imaginilor și uscarea ochiului.
Formarea părții lichide din lacrimă se face prin glandele principale și auxiliare de lacrimă. Stratul lichid este componenta principală a sistemului de formare a ruperii. Particularitatea structurii corneei este că practic nu conține vase și lichid suplimentar. Nutrienții și oxigenul pentru cornee sunt livrate tocmai datorită lacrimilor.
În plus, lichidul lacrimal conține ioni de sodiu, calciu și clor, bicarbonați. Pentru a proteja ochii de incident pe suprafața de microbi, lacrimi contin lactoferina, imunoglobulina A, precum și fier, cupru, magneziu, calciu, ionii fosfat, lactați, citrați, ascorbați și aminoacizi.
Mucina este legătura dintre epiteliu și stratul lichid. Formează un film subțire pe suprafața frontală a corneei și ajută la reținerea lichidului pe acesta. Prin producția de lacrimi, este îndepărtat de pe suprafața corneei epiteliului celulelor moarte, substanțe străine și microorganisme.
Lacrimile ajuta la umezirea suprafetei interioare a pleoapelor, astfel incat sa se inchida si sa se deschida fara a deteriora ochiul. Psihologii au observat de mult puterea vindecătoare a lacrimilor. Cu ajutorul lor, corpul reuseste sa faca fata sarcinii emotionale, fara sa-i permita sa afecteze negativ creierul si sistemul cardiovascular.