- Înțelegi, nu mai pot face asta. M-am săturat de asta, știi? V-ați săturat! Părinții tăi, care te lasă să te plimbi pe regim - o oră și jumătate și nu un minut mai mult! Obosit de întâlnire în snatches și sărutându-se unde nu puteți vedea de la ferestre. Am nevoie de tine ca să te pot vizita mereu și să te sun la disco. Ar trebui să fiți întotdeauna în jur. Și dacă nu, de ce aveți nevoie de mine?
Aceste cuvinte i-au străpuns creierul, ca niște bucăți de sticlă. Ea tăcea.
- De ce taci? Plângi? Plângi?
A pus telefonul în jos pe levier. Pur și simplu nu și-a putut imagina viața fără el. Dar apoi, din memorie, din colțul îndepărtat și prăfuit al conștiinței, fața acelei alte persoane a apărut.
Cât timp a durat? Nu atât de mult - cam jumătate de an. Numele lui era Dima. O blonda scurtă, subțire, cu ochi deschis, era opusul complet al lui Igor, o brunetă înaltă și puternică. Igor era stăpânul ei, Dima era sclavul ei. Când ia spus bietului Dima că sa terminat, aproape a început să o roage să nu plece. Dumnezeule! Cât de nepoliticos ea a rupt-o! Apoi ea nu a dat naibii pentru că a întâlnit alta. Toate acestea au trecut prin cap într-o clipă. Deci aveți nevoie de ea! Cum era tipul sărac? Dar nu ți-ai regret atunci. Acum experimentați același lucru.
Nu! Apoi totul nu era așa! Nu mi-a plăcut Dima încă de la început, și era mai bine să te desparți de el decât să minți! Și cine ți-a spus că te iubește ea, a continuat să vorbească singură. Ai văzut că trăiești în aceeași casă! - câte fete ia adus înaintea ta. Acum, din nou, vor conduce, vor săruta ochii, mâinile de fier și vor jura. Lacrimi lovit de ochii ei.
Și pe asfaltul de la intrarea lui se afla un brichetă - darul ei - zdrobit de roata unei mașini care trecea. Când o văzu, își dădu seama că oamenii ca el se temeau doar să se atașeze de cineva, că nici măcar nu au pisici. Și îi era rău pentru el.