Vom vorbi despre morți mai târziu.
Moartea în război este obișnuită și severă.
Și totuși, prindem aerul cu gura
La moartea tovarășilor săi. Nici un cuvânt
Nu vorbim. Fără a privi în sus,
În pământul umed vom săpa o gaură.
Lumea este nepoliticoasă și simplă. Inimile arse. În noi
Nu mai rămăsese decât cenușă, dar cu încăpățânare
Pereții obținuți din vânt sunt adunați împreună.
Cele trei sute cincizeci de zile ale războiului.
Chiar și zorii de pe frunze nu tremurau,
Și armele de mașină bateau să lovească ...
Acesta este locul. Aici a murit -
Tovarăș de la o companie de mitraliere.
Era inutil să-i sun pe doctori,
Nu ar fi supraviețuit până în zori.
Nu avea nevoie de nici un ajutor de la nimeni.
El era pe moarte. Și, realizând acest lucru,
Ne-a privit și, în tăcere, a așteptat sfârșitul,
Și cumva el a zâmbit nesimțit.
Arsurile solare au plecat mai întâi de pe față,
Apoi a devenit mai întunecată și cu pietre.
Stai și așteaptă. Răciți-vă. Numb.
Blocați toate sentimentele dintr-o dată pe zăvor.
Aici a apărut scânteia,
Nesmelo și apăsat încet.
Apoi, mai puternic, intră în ardor fierbinte,
Ca și cum ar fi tras la scară largă din captivitate,
Ca și cum aș fi uitat de tot,
Fluierul genunchilor subțiri.
Lumea sa dezvăluit. Umflat cu roua.
Ca și cum nu ar fi vrut să spun.
Aici alături de noi a apărut un altul
În unele combinații noi de calități.
Pe măsură ce timpul trece prin tranșee, este nisip.
Rădăcinile stâncii au alergat spre apă.
Și crinul valei,
M-am uitat în pâlnie din decalaj.
Un alt minut. Încălzesc liliacul
Cluburi de fum purpuriu.
A venit să dezinfecteze ziua.
E peste tot. Este impracticabilă.
Un alt moment. gura skew
De la inima unui plâns ...
Dar calmează-te, uite: înflorește,
Blossoms pe câmpul de mine de căpșuni.
Mărul de pădure stropeste culoarea.
Aerul este saturat cu crin de vale si mentol ...
O fluiere de noapte. Pentru el în schimb
O altă secundă, alta - a patra, a cincea.
Schimbările sună. Robins cântă.
Și undeva aproape, aproape de aproape
Raskidan
Coajă de cherestea grosieră.
Și lumea tunete în sute de mile în jurul valorii,
Ca și cum nu ar exista loc pentru moarte,
Trupa neîncetată,
Și nu există bariere pentru această orchestră.
Întreaga pădure este o frunză și o rădăcină pentru toată lumea,
Nu este o picătură de simpatie pentru probleme,
Cu o sete incredibilă, furioasă
Sa dus la soare, la viață și la apă.
Da, aceasta este viața. Legăturile sale vii,
Are un iaz abrupt, înfumurat.
Se pare că am uitat o clipă
Despre un prieten care moare.
Razele fierbinți din ultimul zor
Nu atinge decât o față ascuțită.
El era pe moarte. Și, realizând acest lucru,
Se uită la noi și așteptă în tăcere pentru sfârșit.
Moartea este ridicolă. E proastă. Acea Bole
Când el, risipindu-și brațele,
A spus: "Băieți, scrieți câmpul:
Crăciunul ne-a cântat astăzi. "
Și imediat s-a scufundat în zgomotul tăcerii
Cele trei sute cincizeci de zile ale războiului.
El nu a trait pentru a vedea, nu a bătut-o, nu a terminat-o,
Nu mi-am terminat studiile, nu am terminat să citesc cărțile.
Eram cu el. Sunt într-o singură tranșă,
Cum sa gândit la Pavel, el a visat la tine.
Și poate, în nisip, în lutul spalat,
Ducând în propriul sânge,
Voi spune: "Baieti, spuneti Irinei:
Crăciunul ne-a cântat astăzi. "
Și o scrisoare va zbura din aceste locuri
Acolo, la Moscova, călătoriți cu Zubovski.
Chiar și așa. Apoi, lacrimile se vor usca,
Și nu cu mine, deci cu cineva împreună
La acea mesteacănie sub arsură
Vă aflați în iazul verde.
Chiar și așa. Apoi copiii se vor naște
Pentru fapte, pentru cântece, pentru dragoste.
Lăsați-i să se trezească devreme în zori
Plictisitor noaptea noastră.
Lăsați-i să întâlnească soarele cu o căldură aprinsă
Iar norii vor fi desenați de margine.
Lăudez moartea de dragul vieții noastre.
Vom vorbi despre morți mai târziu.