Pălăria se urcase în mijlocul camerei și se opri. Băieții se uită la ea și tremură de frică. Apoi pălăria se întoarse și se târâse pe canapea.
- Aia! Ouch! A strigat băieții.
S-au sărit de pe canapea și au fugit din cameră. Au fugit în bucătărie și au închis ușa în urma lor.
- Sunt u-ho-ho-ho-ju! - spune Vovka.
- Unde?
- Mă duc la mine acasă.
- De ce?
"Pălării, mă tem!" Este pentru prima oară când am văzut o pălărie în jurul camerei.
- Și poate cineva o trage pentru o frânghie?
- Uită-te.
- Să mergem împreună. Voi lua pokerul. Dacă vine la noi, o să-i sparg pokerul.
"Așteaptă, voi lua și un poker."
- Da, nu avem altă poker.
- O să iau un stick de schi.
Au luat un poker și un stick de schi, au deschis ușa și s-au uitat în cameră.
"Unde este ea?" - întreabă Vadik.
- Pe acolo, lângă masă.
"Acum o cracarez ca un poker!" - spune Vadik. "Lasă-l să se apropie, un tramp!"
Dar pălăria stătea lângă masă și nu se mișca.
- Da, înspăimântată! - au fost încântați de copii.
- Se teme să vină la noi.
- Acum o voi sperie, spuse Vadik.
A început să bată podeaua cu un poker și să țipă:
"Hei, pălărie!"
Dar pălăria nu sa mișcat.
"Să luăm cartofi și să împușcăm cartofi", a sugerat Vovka.
Ei s-au întors în bucătărie, au luat cartofi din coș și l-au aruncat în pălărie. "Au aruncat, au aruncat și, în cele din urmă, au primit Vadik. Pălăria va sari!
- Măi! A strigat ceva.
Uite, o coadă gri a ieșit din sub pălărie, apoi o lață, apoi pisoiul însuși a sărit.
- Vaska! - au fost încântați de copii.
- Probabil stătea pe podea și pălăria îi cădea de pe garderobă, bănuia Vovka.
Vadik la apucat pe Vaska și să-l îmbrățișăm!
- Vaska, draga mea, cum ai ajuns sub pălărie?
Dar Vaska nu a răspuns, doar a scos și a strălucit din lumină.
