Frecvența. Din cazurile descrise de boală în 50% se observă la copii.
Etiologia. Chisturile sunt congenitale, cauzate de încălcarea dezvoltării embrionare a mezoderm și dobândite - ca urmare a unor traumatisme, tumori, boli infecțioase.
Anatomia patologică. Chisturile pot fi strâns legate cu omentul sau localizate pe tulpină. Ele vin într-o varietate de dimensiuni, unice, rare, multiple, simple și multi-camere. Chisturile sunt umplute cu un lichid de culoare galben-galben. Peretele chistului constă dintr-o membrană a țesutului conjunctiv, suprafața interioară a chisturilor congenitale este căptușită cu celule endoteliale.
Imagine clinică. Adesea manșetele din fluxul omentului fără simptome. Singura manifestare este de obicei o creștere progresivă a dimensiunii abdomenului. Chisturile uriașe seamănă cu ascitele. Palparea este definită formarea moale, umplută cu fluid. Apariția complicațiilor (ruptura, infecția, răsucirea piciorului, hemoragia în cavitatea chistului, comprimarea organelor cavității abdominale) este însoțită de diverse simptome. Hemoragia determină dureri difuze la nivelul abdomenului, vărsături, tensiunea peretelui abdominal și scăderea peristaltismului. Temperatura corpului este moderat crescută, există leucocitoză. La comprimarea intestinului, apar simptome de obstrucție incompletă.
Diagnosticul. De obicei, în prezența unei imagini a abdomenului acut, intervenția chirurgicală este diagnosticată cu apendicită acută. Radiografia profilului sondajului cavității abdominale permite stabilirea prezenței unei formări dense situate în fața intestinului. Irigografia arată o deplasare a intestinului gros, iar urografia intravenoasă arată comprimarea vezicii urinare sau deplasarea ureterelor. O ultrasunete poate detecta un chist plin cu lichid.
Tratamentul - excizia chistului și îndepărtarea economică a omentului.
"Gastroenterologia copiilor", G. Panchev, A. Radivensk