Home / Interviuri / Muncă în Japonia. Vladislav Koshkarov: "Avem ceva de învățat de la japonezi"
"Când eram într-o școală lingvistică am dormit timp de 4-5 ore"
Vlada, pentru mulți oameni care lucrează în Japonia este un vis de neatins, dar pentru tine a devenit o realitate. Spune-mi povestea ta de succes.
Oh, povestea de succes pare într-un fel prea implauzibil în cazul meu. În cele din urmă, pentru moment, tocmai am găsit un loc de muncă în Japonia și, dimpotrivă, cred că găsirea unui loc de muncă este doar primul pas către un viitor de succes.
Dar dacă vorbim despre ocuparea forței de muncă în sine, atunci ideea a venit cam acum cinci ani când am câștigat un concurs de prezentări orale în limba japoneză și am primit un bilet gratuit pentru homestay și o școală de limbi străine în Sapporo. La întoarcerea mea, profesorul meu a remarcat progresul mare în limba japoneză. Apoi mi-am dat seama că este mai ușor și mai rapid să înveți japonez când ești complet scufundat în mediul lingvistic. Am inceput sa caut optiuni pentru a studia pentru o perioada mai lunga de timp si pe Internet am vazut site-ul gaku.ru. Pentru mine, aceasta a fost o mântuire reală, deoarece toate problemele managerilor de înregistrare preiau și timpul este pierdut mult mai puțin decât dacă am încercat să caut școlile și să le contactez direct. Așa am mers să studiez la filiala din Tokyo a școlii Arc Academy.
Când ați ales școala, ați aflat despre cursurile de angajare de la Arc Academy?
Nu, am scris în chestionar că voi găsi un loc de muncă, dar am aflat despre "cursul de afaceri" deja la școală. Primele 2 luni am studiat în clasa obișnuită. Apropo, de asemenea, nu era ușor acolo: era obligată să participe la toate clasele, să-și facă temele ... Și, în paralel, am lucrat cu jumătate de normă, din cauza a ceea ce era foarte puțin timp să caut o slujbă. Chiar și atunci, am dormit timp de 4-5 ore - pentru a rezolva probleme cu angajarea de timp doar nu a fost ... Apoi, m-am mutat la un curs de afaceri cu scopul de a găsi de lucru în Japonia.
Poate cineva să aleagă această direcție dintr-o dată sau școala stabilește niște reguli pentru elevi?
Pentru admitere, era necesar să aibă un certificat de trecere a celui de-al doilea nivel al lui Norek Siken și să treacă și un interviu orală.
Ați beneficiat de cunoștințele acumulate în această perioadă?
Au fost multe informații utile! Pot spune că am fost foarte ajutat de lecțiile pe temele "Rezumat în limba japoneză" și "Vocabular de afaceri". Primul a permis să facă un rezumat excelent și, datorită celui de-al doilea curs, sper că, acum, superiorii mei nu trebuie să se rușorească pentru mine, când comunic cu angajații și clienții, am o corespondență de afaceri.
A fost, de asemenea, amintit faptul că pentru noi a fost organizat un seminar cu un angajat al Serviciului de Migrație din Japonia care a răspuns la întrebările noastre referitoare la procedura de schimbare a vizei de la studiu la muncă.
"Excursia în Japonia a fost o aventură. M-am dus nicăieri ... "
Câte interviuri ai avut înainte să ai un loc de muncă? Au existat momente de disperare și gândul că totul era în zadar?
M-au dus la lucru, desigur, nu cu primul interviu. În general, întreaga excursie într-o oarecare măsură a fost o aventură, pentru că înaintea ochilor mei nu a existat un exemplu de succes în Japonia. M-am dus cu mijloacele mele. Am plecat nicăieri. S-a simțit că nu există unde să se retragă, iar asta a ajutat la adunare.
Înarmat cu sfatul agențiilor de recrutare și cunoștințele dobândite la Academia Arc, am început să caut de lucru. Au avut loc în total 5 interviuri. Cel de-al cincilea a fost cel mai de succes - am fost angajat.
Ce părere aveți, care au fost principalele greșeli ale dvs.? De ce ai refuzat la interviuri anterioare?
Mi sa spus direct: "Nu japonez destul de bun". Sau, de exemplu, am stommerat și nu m-am uitat foarte încrezător când am vorbit despre mine. Toate acestea sunt vina mea.
Care a fost cel mai memorabil interviu pentru postul curent? Ai simțit că vei fi acceptat?
Spuneți-mi mai detaliat unde și de cine lucrați în prezent
Compania "Monotec", în care lucrez, se ocupă cu exportul și importul de mașini agricole și de alte utilaje, piese de schimb pentru acestea, precum și lucrări de peisaj și construcții. Cu toate acestea, principala specializare constă în construcția de drumuri mono-feroviare, care sunt căi ferate cu remorci mici pentru pasageri sau pentru mărfuri, care sunt utilizate pe șantierele de construcții, pe terenuri montane și în alte locuri dificile. Sunt un traducător din limbile engleză și rusă, director al departamentului de proiecte internaționale.
Spuneți-ne despre primele zile de la locul de muncă. Ce a fost dificil și care a fost mult mai ușor decât credeai?
Îți voi spune ce mi-a surprins în prima zi. Mi sa dat imediat cheile mele personale la birou! Pentru a fi sincer, nu m-am așteptat la o asemenea încredere deodată - toate acestea sunt toate informațiile confidențiale. Cheile aveau încă inscripția "Tokyo", pentru că acesta este sucursala noastră din Tokyo. Despre mine, le-am poreclit "cheile pentru Tokyo".
Descrieți-vă ziua de lucru - cum merge? Cât de des folosiți limba japoneză?
Există trucuri sau obligații în companie care par ciudate pentru europenii?
În Rusia, a devenit acum norma de a chema președintele în timpul liniei de asistență telefonică și de a spune: "Într-un oraș atât de mic și avem o cămin rău". Iar președintele pune problema sub controlul său. Și totul este chiar în construcție. Dar o asemenea mișcare nu ar fi funcționat niciodată în Japonia. Japonezii știu că totul ar trebui să funcționeze bine fără a încălca ierarhia verticală. De exemplu, CEO-ul meu mi-a recunoscut, într-un mod cinstit, că nu are nicio idee despre ce referințe la compania sa când a fost emisă. În acest caz, va fi un semn pentru japonezi că sistemul nu funcționează - toți cei din companie trebuie să se ocupe de afacerea lor, iar gama de probleme pe care un individ le poate rezolva este limitată de îndatoririle sale.
Totuși, japonezii sunt obișnuiți să lucreze conform planului. Printre "chiar" noastre există glume despre planul de elaborare a planurilor, dar într-adevăr există un astfel de document. Cel mai probabil, compania dvs. va avea un plan detaliat de dezvoltare pentru o perioadă de 5 ani, cu un buget calculat. Dezavantajul este că acest lucru face ca sistemul să fie neclintit și suprimă inițiativele angajaților. Plus - dezvoltare stabilă fără "surprize".
"Vrei să construiești o carieră în Japonia? Fiți deschisi la tot ce este nou"
Credeți că europenii se pot adapta la fluxul de lucru japonez? Și ce este necesar pentru asta?
Trebuie să fii flexibil din punct de vedere psihologic. Fiți capabili să vă supuneți atunci când este necesar sau, invers, să insistați cu atenție pe propria persoană. Noi toți suntem oameni, la urma urmei, iar colegii noștri japonezi pot la fel de bine să tragă scrisul unor documente de care aveți nevoie.
Este important să fie în măsură să facă ceva nou, care merge dincolo de limitele normale. Acest lucru, de exemplu, aceeași „nomikay“ atunci când decizia de aspectele problematice nu funcționează în pereții de birouri, iar în atmosfera prietenoasă a restaurantului. Trebuie să fie capabil de a lucra într-o echipă. Este o nebunie să meargă cu ideea că „Acum voi toți voi învăța este nevoie să se facă acest lucru si asa“ - este aveți de gând să învețe, dar din anumite motive mulți uita de ea și, ca urmare, se întorc acasă.
În ce domenii merită să căutați un loc de muncă pentru absolvenți? Cât de deschisă este piața forței de muncă din Japonia pentru vorbitorii ruși?
Este logic să mergem la absolvenți de specialități tehnice: IT, medicină, electronică, programare - acestea sunt zonele în care Japonia este înaintea întregii planete. Și chiar dacă nu intenționezi să rămâi aici pentru totdeauna, câțiva ani în Hitachi, de exemplu, vor deveni un avantaj competitiv imens când te vei întoarce în patria ta.
De asemenea, vă sfătuiesc să vă încercați norocul pentru studenții de specialități economice și lingvistice. Cunoașterea excelentă a limbii engleze și japoneze vă va ajuta să găsiți un loc de muncă în domeniul comerțului exterior sau să deveniți un interpret.
Îți poți da un sfat celor care intenționează să lucreze în Japonia?
Certificatele japoneze de dragoste. De exemplu, în limba engleză. Prin urmare, trebuie să faceți un examen internațional. Japonezii nu pot aprecia engleza dvs. și cred în cruste.
Am avut un nivel de Norek Siken, înmânat TOEFL și 6 HSK. La interviu, tocmai am pus totul pe masă către angajator împreună cu CV-ul. De asemenea, am avut experiență în calitate de interpret și de manager de comerț exterior. Mi sa cerut câteva întrebări simple cum ar fi "Cum ai ajuns azi?", "Ce îți place despre Japonia?". Apoi au spus: "Felicitări, sunteți acceptat." Îmi pare rău - mă pregăteam înainte de asta!
Angajatorul japonez se teme că veți decide la înălțimea procesului de lucru: "M-am săturat de toată Japonia! Vreau să mă duc acasă! ". Prin urmare, trebuie să-l convingi că ați considerat serios totul, știți ce vă așteaptă și ați decis să rămâneți aici pe larg și mult timp.
Luând o persoană la lucru, japonezii nu apreciază atât de mult cunoștințele unui anumit subiect (în compania pe care totuși, cel mai probabil, trebuie să înveți ceva nou), cât de mult capacitatea de învățare în sine. De exemplu, ați studiat viața unui trib din Africa. Dacă puteți dovedi că nu există aproape nici un specialist în lume, care este la fel de bine cunoscut în această chestiune, veți fi, evident, luați. Pentru diligență în studierea subiectului. Chiar dacă firma este implicată în nanotehnologie.
Vă interesează creșterea în carieră? Te-ai gândit la ce te vezi în 5-10 ani?
Tot așa cum am scris în chestionar, care a fost trimis managerilor gaku.ru acum 2 ani, când a fost rugat să ia o școală. Aș vrea să muncesc o vreme în Japonia, apoi să mă întorc în Rusia și să folosesc experiența de acolo. Din păcate, nu avem totul la fel de bine ca în țările dezvoltate. Deci, trebuie să învățăm. Avem ceva de învățat de la japonezi.
Ești mândră de părinții tăi și ești mândră de tine, devenind una dintre puținele femei străine care au primit o viză de lucru?
Părinții nu au sprijinit această mișcare. Pentru ei, ca și pentru poporul sovietic, în străinătate se simte mai mult decât este. Sunt amândoi artiști. Artiștii în felul lor văd lumea și valorile ei. Cred că mi-au dat entuziasm și dedicare cauzei lor. Se poate spune că am abordat studiul culturii orientale și al limbii japoneze cu pasiunea artistului. Mutarea, ca și cum ați trăi în străinătate, implică multe dificultăți financiare și interne. Dar este important acest lucru? Artiștii mor, iar imaginile rămân. Sunt mândru de mine? Nu! Pentru că nu am făcut încă nimic interesant și util, dar cred că totul este încă înainte.
