Ce se utilizează pentru oxidare?
Astfel, procesul este numit de prelucrare oxidarea aluminiu, alamă sau oțel piese pentru a le proteja împotriva coroziunii prin medii corozive, îi conferă proprietăți de electroizolante precum și în scopuri decorative. Filmul de oxid conține oxid de fier magnetic, a cărui formulă chimică este Fe3O4. Rezistă ferm la metal, dând o rezistență sporită la uzură. Pentru a crește rezistența la coroziune a filmului poate fi prin impregnarea cu crom sau vopsea specială.
În plus, oxidarea chimică a aluminiului servește adesea ca un grund pentru colorare, fiind o metodă mai puțin costisitoare. Grosimea filmului este de aproximativ 3 μm, iar compoziția oxid-fosfat provoacă o culoare frumoasă gălbui-verde.
Pentru a obține un decor frumos, umplerea filmului cu coloranți este adesea folosită. Filmul cu oxid de carbon vă permite să dați produsului nuanțe de culoare alb-negru, violet-negru sau culoarea aripii corbului. Nu este nici un accident că oxidarea se numește "bluing". Ca rezultat al gravării sau după sablare, piesele obțin o culoare neagră opacă cu o nuanță cenușie, dar fără luciu metalic.
Într-o serie de industrii, de exemplu, ingineria instrumentelor și construcția navală, pentru oxidare, finisare decorativă și protecție împotriva coroziunii, se folosește oxidarea alamelor.
Metode de oxidare
În prezent, există mai multe metode de oxidare a metalelor. Atunci când se utilizează metoda chimică, oxidarea se efectuează prin tratarea produsului cu soluții sau topituri de oxidanți. Filmele astfel obținute sunt semnificativ inferioare calității filmelor obținute ca urmare a oxidării electrochimice.
Anodizarea sau oxidarea electrochimică este o oxidare în care părțile metalice sunt plasate într-un electrolit lichid sau solid, rezultând un proces de oxidare. Aplicarea acestei metode este deosebit de populară atunci când este necesar să se obțină un strat de oxid pe semiconductori.
Oxidarea termică este un alt mod în care produsul este încălzit la o anumită temperatură cu prezența oxigenului.