Codul etic se bazează pe normele de moralitate, nu pe drepturi. Aceasta înseamnă că persoana care încalcă acest cod nu este supusă instanței în conformitate cu legea, nu poate primi pedeapsa care să permită utilizarea măsurilor coercitive pentru aceasta.
Toate normele morale incluse în codul etic al unui psiholog practică practică pot fi împărțite în sferele de activitate în care sunt implementate. Aceasta este poziția de la care practică un psiholog practic atunci când discută aspecte care afectează interesele copiilor; acțiunile unui psiholog în acele cazuri de viață atunci când interesele dezvoltării copilului sunt încălcate de cineva; acțiunile unui psiholog în cazul în care el însuși nu este în măsură să-i ajute în mod satisfăcător pe copil sau este forțat să aplice în practică tehnici care nu au fost complet testate și testate; relațiile care se dezvoltă între un psiholog, părinți, profesori în situații care implică dezvăluirea datelor psihodiagnostice; acțiunile unui psiholog în acele cazuri în care se decide soarta copilului.
Mai jos este un cod etic exemplar care reglementează, din punct de vedere moral, acțiunile unui psiholog practic în sistemul educațional în diferite situații:
1. Activitatea profesională a unui psiholog în sistemul de învățământ se caracterizează printr-o responsabilitate specială față de copii.
2. În cazul în care interesele personale ale copilului intră în conflict cu interesele instituției de învățământ, ale altor persoane, adulți și copii, psihologul este obligat să-și îndeplinească funcțiile cu cea mai mare imparțialitate.
4. Numai o comisie specială formată din psihologi cu înaltă calificare și învestită de autoritatea competentă în drept are dreptul să anuleze decizia psihologului.
5. În lucrul cu copiii, psihologul este condus de principiile onestității și sincerității.
6. Pentru a putea ajuta copiii, psihologul însuși are nevoie de încredere și drepturi corespunzătoare. El, la rândul lui, poartă răspundere personală pentru utilizarea corectă a drepturilor care i-au fost acordate.
7. Lucrarea unui psiholog practic în sistemul de învățământ vizează atingerea unor obiective exclusiv umane, care implică înlăturarea restricțiilor pe calea dezvoltării intelectuale și personale libere a fiecărui copil.
8. Psiholog își bazează activitatea pe baza respectului absolut pentru demnitatea și integritatea personalității copilului, respect și protejează în mod activ drepturile fundamentale ale omului definite de Declarația Universală a Drepturilor Omului.
9. Psihologul acționează ca unul dintre principalii susținători ai intereselor copilului în fața societății, tuturor oamenilor.
10. Psihologul trebuie să fie prudent și circumspect în alegerea metodelor psihodiagnostice și psiho-corective, precum și în concluziile și recomandările sale.
11. Psihologul nu trebuie să participe la ceea ce limitează cumva dezvoltarea copilului, libertatea lui umană, integritatea fizică și psihologică. Cea mai gravă încălcare a eticii profesionale a unui psiholog este asistența sa personală sau participarea directă în cazuri care dăunează copilului. Persoanele văzute odată pentru astfel de încălcări sunt, o dată pentru totdeauna, private de dreptul de a lucra cu copiii, utilizarea unei diplome sau a altui document care confirmă calificarea unui psiholog profesionist, iar în cazurile stabilite de lege sunt supuse procesului.
12. Psihologul este obligat să îi informeze pe cei în care este subordonat, precum și pe asociațiile sale profesionale despre încălcările drepturilor copilului pe care le-a văzut de către alte persoane, despre cazurile de tratare inumană a copiilor.
14. Psihologul este obligat să furnizeze numai acele servicii pentru care dispune de educația și calificările necesare.
15. În cazul recurgerii la utilizarea tehnicilor psiho-diagnostic și psihoterapeutice (psiho) care nu au fost supuse unor teste suficiente sau nu îndeplinesc pe deplin toate standardele științifice, psihologul este obligat să alerteze părțile interesate și să fie deosebit de atenți în concluziile și recomandările lor.
16. Psihologul nu are dreptul să transmită tehnici psihodiagnostice, psihoterapeutice sau psiho-corective pentru utilizarea persoanelor incompetente.
17. Psihologul este obligat să prevină folosirea metodelor psihodiagnotice și a influenței psihologice de către persoane necalificate profesional, pentru a avertiza asupra acelora care folosesc în necunoștință de cauză serviciile acestor persoane.
18. Copiii de vârstă școlară și adolescentă au dreptul la consiliere individuală a unui psiholog în absența unor terți, inclusiv profesori, părinți sau persoane supleant.
19. Psihologul nu ar trebui să împiedice examinarea sau consilierea copilului adult la dorința sa a fost efectuată în prezența altor persoane, cu excepția cazului în circumstanțe speciale legate de examinare psihologică medicală și psihologică sau medico-legală stabilită prin lege.
20. Datele unei examinări psihologice individuale a copiilor adolescenți și adolescenți, psihologul are dreptul de a raporta sau de a transfera la terți numai cu consimțământul copiilor înșiși. În acest caz, copilul are dreptul să știe ce și cui se spune sau transmite.
22. Profitând de mass-media și alte mijloace disponibile de primire sau de distribuție, psihologii sunt obligați să avertizeze oamenii cu privire la posibilele consecințe negative ale recurgerii la persoanele neautorizate psihologice și indică unde și care aceste persoane pot primi ajutor psihologic necesar profesional.
23. Un psiholog nu ar trebui să se lase implicat în asemenea cazuri sau activități în care rolul și funcțiile sale sunt ambigue, capabile să dăuneze copiilor.
24. Psihologul nu trebuie să ofere astfel de promisiuni clienților care nu sunt în măsură să-și îndeplinească.
25. Dacă examenul copilului sau intervenția psihologică se efectuează la cererea unei alte persoane: reprezentantul autorității educaționale, medicul, judecătorul etc., atunci psihologul este obligat să notifice părinții copilului sau persoanelor care le înlocuiesc.
26. Psihologul este personal responsabil pentru păstrarea informațiilor secrete despre copiii pe care îi examinează.
28. Încălcarea dispozițiilor codului deontologic de către un psiholog practică practică este considerată de instanța de onoare a asociației psihologilor practici și, dacă este necesar, de o organizație profesională superioară inclusă în structura serviciului psihologic al sistemului de învățământ.
Subiecte și întrebări pentru discuții la seminarii