Dimensiunea arhivei cu cartea Wild Dog Dingo 433.93 KB
eu
Pădurea subțire a fost coborâtă în apă sub o rădăcină groasă, amestecând de la fiecare mișcare a valului.
Fata a prins păstrăv.
Stătea nemișcată pe o piatră și râul îi zgomotea. Ochii ei erau coborâți. Dar privirea lor, obosită cu o strălucire împrăștiată peste tot în apă, nu era fixată. De multe ori îl luă la o parte și se repezi în depărtare, unde munții abrupți, umbriți de pădure, se aflau deasupra râului.
Aerul era încă luminos și cerul a fost constrânsă de munți, printre care părea simplu, ușor luminat de apus de soare.
Dar nici acest aer, familiar de ea din primele zile de viață, nici acest cer nu a atras-o acum.
Cu ochii largi, ea privea apa care curgea mereu, încercând să-și imagineze în imaginația ei regiunile necunoscute unde și de unde râia râia. Vroia să vadă alte țări, o lume diferită, cum ar fi un câine dingo australian. Apoi a vrut să fie un pilot și încă cântă puțin.
Și ea a cântat. La început e liniște, apoi mai tare.
Avea o voce frumoasă pentru auzul ei. Dar era gol în jur. Doar un șobolan de apă, înspăimântat de sunetul cântecului său, aproape a aruncat aproape de rădăcină și a înotat la stuf, tragând o trestie verde în gaura ei. Reed a fost mult timp, și șobolan muncit în zadar, incapabil să o tragă prin iarbă râu dens.
Fata privea șobolanul cu milă și se opri din cântat. Apoi sa sculat și a scos lemnul din apă.
Prin flapping mâinile ei de șobolan alunecat în trestiile și întuneric, colorat, păstrăv, înainte de picioare nemișcat pe un jet de lumină, a sărit în sus și a intrat în profunzime.
Fata a fost lăsată singură. Ea aruncă o privire spre soarele care era deja aproape de apus și se înclină spre vârful muntelui de molid. Și, deși era deja târziu, fata nu se grăbea să plece. Se întoarse încet pe piatră și se îndreptă fără rost pe potecă, unde o pădure înaltă coborî spre ea de-a lungul pantei blânde a muntelui.
Ea a intrat cu îndrăzneală.
Zgomotul apei care circula între rîndurile de pietre rămăsese în spatele ei, iar în fața ei exista o tăcere.
Și în această tăcere vechi, ea a auzit brusc sunetul unui cuptor de pionierat. Se îndreptă de-a lungul poienii, unde, fără să-și zdruncină ramurile, brazii bătrâni s-au ridicat și au suflat în urechi, amintindu-i că era necesar să se grăbească.
Cu toate acestea, fata nu a făcut nici un pas. Plinte rundă mlaștină, în cazul în care au existat galben Saranka, sa aplecat și nod ascuțit scos din pământ, împreună cu rădăcinile unor culori pale. Mâinile erau deja pline, când în spatele lui era un zgomot liniștit de pași și o voce care-i zisea cu voce tare numele:
- Tanya!
Se întoarse. La poală, aproape de mormanul înalt de furnici, băiatul lui Nanka din Filka se ridică și o făcu semn cu mâna. Se apropie, privindu-l cu un aspect prietenos.