Clasificarea metodelor de chimie fizică.
Mai multe metode fizice sunt folosite în chimia fizică.
- Metoda quanto-chimică pentru descrierea transformărilor chimice
utilizează proprietățile particulelor elementare. Folosind legile mecanicii cuantice,
mecanicii descriu proprietățile și reactivitatea mo-
leukul și, de asemenea, natura legăturii chimice bazată pe proprietățile elementului-
particulele care alcătuiesc moleculele.
- Metoda termodinamică (fenomenologică) se bazează pe metode non-
câte legi (postulate) care sunt o generalizare a celor experimentați
date. Aceasta face posibilă, pe baza lor, elucidarea proprietăților energetice
sistem, pentru a prezice cursul procesului chimic și rezultatele sale
- Metoda statistică cuantică explică proprietățile substanțelor pe baza
noi proprietăți ale moleculelor care alcătuiesc aceste substanțe.
- Metoda cinetică face posibilă stabilirea unui mecanism și crearea unei teorii.
chimice prin studierea schimbării ratei de pro-
fluxul de reacții chimice de la diferiți factori.
Pentru chimia fizică se caracterizează prin utilizarea pe scară largă a matematicii,
care nu numai că permite exprimarea cea mai exactă a teoreticului
dar este, de asemenea, un instrument indispensabil pentru înființarea acestora.
Istoria chimiei coloidale
4 Subiectul chimiei coloidale.
Chimia coloidală modernă este o parte importantă și independentă a științei chimice care studiază starea dispersată a fenomenelor de materie și de suprafață în sistemele dispersate. Curs de Chimie coloidale își propune să ofere o înțelegere clară a bazelor teoretice și experimentale ale acestei științe, subliniind rolul său deosebit ca știință interdisciplinară, sintetizarea cunoștințelor din domenii legate de chimie, fizică, biologie și alte științe naturale.
chimie coloid se bazează pe conceptele de dispersie - microheterogenitate ca o stare universală a materiei în toate obiectele naturale și a sistemelor tehnologice. Aceste roci și țesuturi de sol ale organismelor vii, astfel de materiale diferite, suspensii, emulsii, spume, aerosoli, construite din mici (foarte mici la nanometri) particule: granule, celule, fibre, folii, care încă mai păstrează, totuși, proprietățile de faza și interfața cu fazele vecine. Dezvoltarea înaltă a suprafeței interfaciale - reazemele excesului de energie (adică, starea specifică activată a substanței) - servește ca o trăsătură comună a tuturor acestor obiecte și diverse sisteme și determinarea proprietăților și a proceselor care au loc în ele lor. Ea ocupă un loc special aici adsorbtie - concentrația spontană a anumitor componente active de suprafață la interfețele, care schimbă natura chimică a frontierelor și permite gestionarea proceselor în sistemele disperse naturale și tehnologice.
Dezvoltarea acestor reprezentări chimie secvențial coloidale, structura de interfețe în sistemele disperse, modele și mecanisme de procese fizico-chimice la aceste frontiere; condiții pentru formarea de noi faze disperse și proprietățile lor (specifice - proprietăți coloid-chimice și „nespecifice - generale și coloidali dispersate și molecular sisteme disperse), modele generale de stabilitate a sistemelor disperse, principiile și metodele de stabilizare și de destabilizare a acestora și aplicarea lor pentru sisteme particulare disperse cu diferite faze solide, lichide și gazooobraznymi; interacțiunea particulelor și gelificarea în sisteme disperse - ca o introducere la un nou capitol chimie coloidală - fur fizico- nick.
Amploarea conceptelor, obiecte, probleme, metode de chimie coloidală determină participarea sa la dezvoltarea altor științe chimice și geologie, meteorologie, biologie si medicina. În același timp, ea dezvăluie rolul și perspectivele chimiei coloidale ca bază științifică comună pentru intensificarea și optimizarea proceselor tehnologice cu participarea fază dispersată în aproape toate industriile: chimica, petrol si petrochimie, minerit, metalurgie, industria ușoară, industria alimentară și farmaceutică; explică mecanismul fenomenelor naturale coloid-chimice și impactul reglementării asupra caracteristicilor naturale (formarea structurii în soluri, aspectele coloid-chimice ale funcționării structurilor celulare); rădăcina problemelor de mediu sunt considerate medii.