Cu câțiva ani în urmă, mai mult de un studiu a arătat un procent ridicat de oameni neascultători care ar fi vizitat biserica dacă le-ar fi invitat cineva. Problema nu este cu cei care nu cred; mai degrabă, incapacitatea membrilor bisericii de a invita pe alții să servească.
Atunci când consultă serviciul la biserica mea interogat membrii bisericii cu privire la reținere în invitația de participare la alte persoane din biserică, am primit cele zece răspunsuri mai frecvente (lista nu este în ordine):
"Nu mă gândesc la asta". Mulți membri ai bisericii intră în contact cu necredincioșii în fiecare săptămână, dacă nu în fiecare zi. Ei merg cu ei la școală, lucrează cu ei, trăiesc alături de ei - și uneori împreună cu ei. Ce pot băieții bisericii noastre nu, cu toate că ar fi necesar, deoarece este percepută ca cei necredincioși „oi fără păstor“ (Mat. 9:36), ca creaturi spirituale care au nevoie de răscumpărare, și familia bisericii.
"Mă tem că voi fi respins". Nimănui nu-i place să fie respins, mai ales după riscul de a invita pe cineva la biserică. Este mai ușor de a evita toate acestea, eu nu invit pe nimeni la toate (este interesant faptul că membrii bisericii pot aminti cazurile în care li se spunea „nu“, dar nu există aproape deloc exemple de când au fost nepoliticos și neprietenos respins).
"Muzica nu este atât de bună." Cineva va spune că războaiele de glorie s-au terminat, dar lupta pare să continue. Echipa noastră închinare continuă să audă ceva de genul: „prea tare“, „prea plictisitor“, „l-am cânta din nou și din nou,“ și „Nimeni nu știe aceste cântece.“ Membrii bisericii care înșiși nu-i plac muzica nu sunt pregătiți să-i invite pe alții să li se alăture.
"Predicarea nu este puternică". Acest răspuns, se pare, a fost cel mai dureros dintre toate. Membrii bisericii care iubesc păstorii lor nu vor să le jignească, ci vorbesc sincer cu consilierii. Când predicarea este slabă, invitația necredincioșilor este redusă.
„Acum avem prea multe probleme în biserică.“ Membrii bisericii nu sunt întotdeauna conștienți de toate problemele cu care se confruntă comunitatea, dar de multe ori dau seama că „ceva nu este corect.“ Ei văd o scădere a prezenței sau auziți despre conflicte interne. Pur și simplu, nu vor să-și invite prietenii pe câmpul de luptă.
"Biserica noastră este deja supraaglomerată". Acest lucru este valabil mai ales pentru americani, deoarece noi, americanii, ne apărăm spațiul personal. Nu ne place să ne simțim limitați, chiar și în biserică. Nu vrem să căutăm un loc lung de parcare la o biserică aglomerată. O modalitate de a evita repopularea nu este să inviți pe nimeni.
"Nimeni nu ma încurajat să invit pe nimeni". Acest motiv este legat de primul din listă. Unii membri ai bisericii nu s-au gândit niciodată să invite alte persoane, pentru că nimeni nu ia încurajat să facă acest lucru. Acest lucru este deosebit de tragic, având în vedere că mulți oameni neînchipați vor răspunde pozitiv invitației.
"Nu știu cum să încep o conversație." Invităm pe cineva la biserică - se pare simplu, dar nu este pentru mulți membri ai bisericii. Într-o cultură în care discuția despre religie sau politică este practic interzisă, chiar și de mulți ani, credincioșii se luptă să înceapă o conversație la invitația bisericii.
„Adu oamenii în biserică. - este Duhul Sfânt, și nu a mea“ În corectitudine, am auzit acest răspuns în principal pe acele comunități care doresc să evite abordarea „uman-centrice“ pentru evanghelizare. Într-un efort de a-și păstra atenția asupra lui Dumnezeu, ei sunt atenți în privința rolului lor în evanghelizare - chiar dacă pur și simplu îi invită pe alții la biserică.
Portalul nostru Facebook:
"Oamenii sunt prea departe pentru a ajunge aici". Trăim într-o cultură mobilă, care uneori contribuie la vizitarea bisericii departe de locul în care trăim. Echipele noastre au aflat totuși că membrii bisericii care depășesc distanțele lungi sunt mai puțin dispuși să invite pe alții să facă același lucru.
Ce motive ați adăuga la această listă? Ce măsuri ar urma să fie luate pentru a răspunde acestor răspunsuri?