Maddox P. descoperit accidental că în cazul în care o soluție de gelatină încălzită inițial intră în nitrat de argint, apoi se adaugă iodură de potasiu sau bromură, apoi fierte „lichid fotosensibil“ în tehnologia foto numite „emulsiile fotografice“ dobândesc sensibilitatea este de multe ori mai mare în comparație cu cunoscute la în zilele noastre sisteme fotosensibile.
Emulsiile sunt sisteme în care mediul de dispersie și faza dispersată sunt prezente sub formă de lichide. Sistemele care conțin o fază dispersată solidă (cristale de halogenură de argint) și un mediu de dispersie în stare lichidă se numește suspensii. Mai mult decât atât, în cazul în care soluția de gelatină este formată cu microcristale de halogenură de argint în timp ce se încălzește, sensibilitatea stratului de emulsie crește înmiit.Această descoperire accidentală a gelatinei proprietăți valoroase avut ca rezultat faptul că pînă atunci toate emulsiile fotografice sunt preparate în principal pe baza de gelatină. Deschiderea gelatină a fost un mare pas în dezvoltarea fotografiei, crearea unei baze mai largi pentru producția industrială a materialelor fotografice.
Următorul pas important, pentru a deschide noi oportunități de fotografiere, a fost descoperirea unui chimist Hermann Wilhelm Vogel (Germania, 1834-1896) a constatat în 1873 că introducerea de emulsie de halogenură de argint a anumitor coloranți determină extinderea sensibilității halogenuri de argint de la violet la lumină lungime de undă lungă.Acest fenomen a fost numit sensibilizare optică sau spectrală, asigurând progresul fotografiilor color. Odată cu îmbunătățirea fotoemulsiilor, s-au efectuat lucrări pentru a găsi noi substraturi pentru straturile de emulsie fotosensibile.
Toate materialele negative până în anii 80 ai secolului al XIX-lea au fost pregătite numai pe substraturi din sticlă, ceea ce a creat mari dificultăți în domeniu. Evaluând contribuția oamenilor de știință ruși la dezvoltarea fotografiei ca știință, este necesar să menționăm numele multor compatrioți.