- Niciodată nu m-aș putea întoarce de la tine, respiri încet.
Nu a auzit. Se întoarse câțiva pași și-și strânse capul în mână. Când a vorbit din nou, entuziasmul său a scăzut, iar vocea lui a fost sonoră și pasionată:
"O inimă atât de profund convinsă că nu poate exista singură". Am nevoie de dragostea ta, Letty. Tot ce-ți cer este să-mi dai șansa să te conving. Spune-mi ce vrei și eu o voi face. Dar nu fugi. Nu renunta la iubire. Nu ne lipsește de iubire.
Dumnezeu, când a spus așa, aproape că a crezut că nu se gândea la convenții, la demnitate sau la societate și că dragostea pentru ea era cel mai important lucru din viața lui. Letty se cutremura cu această strălucire de speranță.
- Nu îndrăznesc. Totul este mult mai complicat decât pare și eu ... mi-e rușine.
Fața lui sa întunecat. Privirea deveni mai clară.
"Nu mă așteptam să fie ușor, Letty." Crede-mă, și jur că o să rezolv. Și rușine ... Sunt convinsă că nu ai făcut nimic pe care nu l-ai putut ierta.
Ea la crezut, ajută-o, Doamne. Era necesar doar să recunoaștem totul. Își întinse mâna și se trezi instantaneu lângă ea, își ridică mâna pe buze și o sărută.
Își ridică involuntar cealaltă mână spre capul plecat. Degetele tremurând se întinse spre părul său întunecat și moale, pe care atât de mult dorea să o pălmuiască.
- Letty, șopti el, te rog, încredere în mine,
"Am încredere în tine." Vreau să am încredere. Eu ...
- Doamna Agatha! Vocea de alarmă a lui Cabot a izbucnit la ușă. Letty se uita înapoi în jenă. Nici măcar nu-l auzea ciudat, iar acum șoimul stătea în ușă, cu un chip distorsionat de groază.
Elliot se îndreptă încet, cu o expresie de furie pe față, ca pe un caracter neobișnuit ca umilința.
- Ce sa întâmplat, Cabot?
- Un domn al doamnei Agatha.
- Gentleman? Ce gentleman?
În spatele lui Cabot a apărut o figură. Un bărbat cu înălțime medie, cu piept înfipt și umeri puternici. Intrând, își scoase pălăria de dandy, iar părul gros blond strălucea în razele soarelui, ca niște monede de aur. A urmărit-o. O față pătratică, frumoasă și grosolană, se stinge într-un zâmbet desăvârșit, satisfăcut de sine.
- Ei bine, Letty, dragă, spuse el cu accent incorect. - Sunt eu, logodnicul tău, Nick Sparkle.
Dacă o persoană vine la teatru cu un ou putred, atunci o va arunca pe scenă.
- Ești bine aici, Letty, fată, spuse Nick. Măsindu-și mâinile în spatele lui, el a mers în jurul bibliotecii, examinând și apreciind lucrurile care erau acolo.
Letty nu și-a luat ochii de pe el. Credea că vede un coșmar. Ea se aplecă, templele îi bateau.
Elliot a plecat câteva minute după apariția lui Lick. Doar pentru o clipă privirea lui sa stabilit pe Letty și ea a văzut în ochii lui un șoc și o durere din trădarea ei, dar în fața lui Nick a apărut și a început să-și scuture mâna, apărând. Elliot răspunde calm, fața lui nu lasă urme de sentimentele pe care le posedase, ca și cum ar fi existat doar în imaginația lui Letty. Nu sa mai uitat la ea, nici măcar nu le-a spus la revedere.
Ceva din ea a murit. Ceva prețios, fragil și vital a fost pierdut irevocabil.
- De data asta erai inteligent, Letty. Nu e de mirare că ai devenit atât de mândru și de neapropiat! Ai avut planurile tale. Mai bine decât mine.
Cum m-ai găsit? Întrebă ea cu o voce fără expresie.
- Vechiul Sammy te-a dat departe, draga mea, Nick dădu din cap în fața lui, unde șarlatarul stătea nemulțumit.
- Îmi pare rău, Letty, spuse Cabot. "Nu m-am gândit când i-am scris lui Ben ceea ce i-ar fi spus."
"Haim, Sammy, nu dai vina pe ticălosul cel vechi." Nu era foarte dispus să împărtășească informațiile. Trebuia să-l sperii puțin.
Cabot se înroși de mânie și se îndreptă spre Nick. Ca o mască ieftină a căzut de pe fața lui Nick Sparkle - a arătat o expresie a cruzimii, reflectând adevărata natură a acestui om.
- N-aș face asta dacă aș fi fost tu, Sammy, spuse el bucuros. - O să-ți scot curajul.
Ascultă-l, Cabot. Letty a venit între ei. - Are dreptate. Tu vei suferi numai.
Nick privea în așteptare la majordom. Când a devenit clar că nu se va lupta, a zâmbit disprețuitor și sa întors spre Letty:
- Și tu te calmezi. Nu am atins acel nebun. Doar am sugerat să-l că el este un pic mai vechi pentru a rula în jurul scenei și, dacă spui un cuvânt în ureche directorului trupei, de seara el a fost aruncat în stradă.
Fața lui Sparkle sa ofensat. - Ce crezi tu, Lettie? Că voi face rău bătrânului? Ar trebui să știți că nu sunt unul dintre aceștia. Sau crezi că un tip ar trebui să poarte o cravată de mătase, ca și prietenul tău de gentleman, să aibă sentimente subtile? Întrebă el furios.
Nu intenționa să discute cu el pe Elliott și se întoarse. Își apucă umerii, Letty răcnea. Butlerul își înălța din nou urechile.
- E în regulă, Cabot, spuse grăbit Letty. "Voi fi recunoscător dacă mergeți la sală și întâlniți Bigglesworth." Trebuie să vorbesc cu Nick.
Cabot nu-i plăcea, dar se supune. De îndată ce a plecat, Nick flop în jos pe canapea acoperit cu un capac, costumul în carouri și jambiere au fost în această situație din loc ca ... ca un cântăreț al sălii de muzică, Letty gândi mohorât.
Aparent, aceste gânduri s-au reflectat într-o oarecare măsură pe chipul ei, pentru că zâmbetul lui Nick a devenit și mai amplu.
"Ei bine, fata mea. Un pic de amărăciune în toată această dulceață.
- Trebuie să plecați, Nick. Nu este ceea ce crezi. N-am vrut să spun așa ceva. Găsiți un bilet și veniți aici și oamenii m-au luat pentru ...
- Aceeași doamnă, Agatha, întrerup Nick și dădu din cap. - Știu. Ben mi-a arătat scrisoarea lui Sammy.
- Cabot, îl corectă Letty cu voce joasă. - Numele lui este Samuel Cabot.
"Sunați-i cum vreți." Pentru mine și pentru totdeauna el este Sam Sam, băiatul cu capul câinelui. Ca și tine - Letty Potts, odată un artist de muzică, dar mai des o actriță în alte chestiuni, nu?
A devenit, nu este bine. Auzind acest lucru, a vorbit cu voce tare, și-a dat seama cine era și cine a fost întotdeauna. Anterior, Letty a crezut că înșelătoare - nu mai mult decât o glumă pe oameni care sunt suficient de bogați și astfel vor rămâne. Nu a văzut nimic în neregulă cu el. Până acum.
Nu era vorba despre bani. Bigglesworths și altele asemănătoare nu vor suferi, pierzând câteva lucruri de argint. Era un alt furt, furt, care până atunci nu avea idee: să-și fure încrederea, să le abuzeze. Victimele unui astfel de furt sunt întotdeauna greu de înșelat.
Nick clătină din cap.
Se uită la el cu dezgust. De data aceasta el sa înșelat. Nu putea să-i înșele pe acești oameni. Și nu am vrut să o fac.