Cuvântul după slujba de dimineață, joi, din prima săptămână a Postului Mare
În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.
„Spiritul de castitate, umilință, răbdare și iubire, dă-mi servitorul tău,“ - ne rugăm în mod repetat cuvintele rugăciunii Sfântului Efrem Sirul. Și în aceste petiții se amintește o virtute specială - răbdarea.
Ce spun părinții patrioți despre răbdare? "Răbdarea este rădăcina tuturor binecuvântărilor" ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur. „Cine nu are răbdare că este lipsit de orice speranță, și, prin urmare, implora pe toți să cumpere răbdare să fie salvat“, - el ne spune același sfânt Sf. Efrem Sirul. Și Sfântul Ioan Casian din Roma găsim povestea lui Abba Pinufii care ia învățat pe ucenicii Lui multe virtuți importante, și a subliniat că răbdarea nu este o virtute să fie legată de alte persoane. Căci dacă ne tratează cu virtuozitate, atunci care este răbdarea noastră?
Aceste mărturii patristice indică faptul că virtutea răbdării are o semnificație deosebită pentru viața spirituală a omului. Răbdarea este abilitatea de a răspunde preocupărilor ne rău cu curaj, nu pierdem energia internă, fără a cădea în provocare, în furie, în furie, în dorința de răzbunare. Uneori răbdarea este asociată cu capacitatea unei persoane de a-și controla emoțiile. Despre asta spun: este o persoană puternică, nu poate să fie iritat, să nu se supărească ca răspuns la răul care îi este adresat. Fără îndoială, vor exista în încercările noastre de a dobândi răbdare, dar un om pacient nu trebuie să fie o voință puternică, pentru că răbdarea este o stare de spirit. Orice persoană cu voință puternică în orice moment nu poate rezista la neadevăr, insulte, insulte. Și voința nu este suficientă și răbdarea se termină, pentru că nu era răbdare, dar exista o voință sau o bună creștere.
Ce este răbdarea? "Rădăcina tuturor binecuvântărilor", repetăm cuvintele lui Hrisostom. Dar cauza răbdării bune și bune nu poate fi decât atunci când devine starea sufletului nostru. Și acest lucru este posibil dacă o persoană conduce o viață religioasă. De multe ori trebuia să spun că acesta este un mod de viață în centrul căruia este Dumnezeu însuși. După cum mărturisește Efraim Siriusul, dacă avem încredere în Dumnezeu, avem răbdare.
Speranța pentru Dumnezeu, un sentiment viu al credinței, o înțelegere a ceea ce Dumnezeu va proteja și Dumnezeu va restabili dreptatea și va crea calmul interior al omului. Răbdarea ca armură protejează starea interioară a sufletului nostru de toate circumstanțele negative și păcătoase externe și răbdarea devine un pas pe calea către Împărăția lui Dumnezeu.
Persoana pacientă este una care deja a dobândit Duhul Sfânt în el. Apoi, nimic nu-i poate zdrobi pacea, pentru că și cele mai îngrozitoare și periculoase obsesii diabolice nu pot zdrobi puterea Duhului Sfânt. În acest sens, vorbim de răbdare ca o virtute. Răbdarea nu înseamnă compromis subiectiv cu tot răul și neadevărul. Persoana pacientului nu este cineva care merge cu fluxul, care se schimba în funcție de cerințele lumii din jurul lui. Această persoană care își păstrează puterea interioară, autonomia sa față de răul lumii înconjurătoare doar pentru că există o reflectare a Împărăției divine în inima sa.
Răbdarea ca o virtute ne înalță peste vanitatea lumii. O persoană pacientă dobândește un unghi diferit de vedere al tot ceea ce vede și un punct de referință diferit, o abilitate diferită de a evalua ceea ce se întâmplă. Într-un sens, răbdarea este întotdeauna înțelepciune, distingând o persoană de aceia care nu au înțelepciune. De aceea, cuvintele Mântuitorului, pe care le citim în Evanghelie, sunt atât de limpezi: "Fiți răbdători cu sufletele voastre" (vezi Luca 21, 19). Prin răbdare se construiește puterea spirituală a omului. De aceea, sfântul Sfântul Efrem menționează și răbdare în rugăciunea sa minunată, și în fiecare zi mai mult de o dată în timpul Postului Mare, ne cerem Domnului, „spiritul de castitate, umilință, răbdare și dragoste daruiasca mine servitorul tău.“ Amin.
(Fișier FLV, Durata 9 minute Dimensiune 35,2 Mb)