Îmi strâng cârma cu o mînă drăgălașă.
Prietenul meu - îndrăgostit de lună - trăiește prin înșelăciunea ei.
Aici este al treilea pe drum. Oh, dragul meu prieten, tu ești
Într-un capac încrețit peste un ochi de staniu?
Și - suntem deliranți. În straturi există praf.
Totul este gol - aici și acolo - în căldura neîncetată.
Garduri - ca un sicriu. În șanțuri există putregai.
Totul, totul este îngropat în părăsiți, netăiați împrejur.
Ne bat. Tristețea în case. Bărbați morți în sicrie.
Noi știm șuierat la ușă: "Nu muri - iubitul tău se culcă".
Dar bătrânul, într-un capac, își ridică fruntea jos,
Strigă: "Du-te departe! Nu insulte praful!"
Și mai mult, suntem ravați. Și vedem în crăpăturile clădirilor
Un joc vechi de cutremur de seară.
În orașul prăfuit, fierarul ceresc se rostogolea
Disc de schimbare la foc.
Și străzile - ca niște ferăstraie nenumărate
Râsete, scârțâie și scârțâie.
Aici pe fereastră, unde curgea liniștit
Praf de gri,
Râul străpuns inima glazurată a paharului,
Ca un ac.
Toți înspăimântați de o mulțime beat
Lăsați mormintele caselor.
Aici - întregul corp este presat sub conducta fabricii
Necunoscut cu veselia orelor.
Și-a strâns unghiile în cărămidă
Într-o postură umilitoare de păcat.
Însă fierarul ceresc a fluturat blănurile,
Și fluieră flagel roșu-cald, flaming.
Aici - pe o grămadă de pietre fierbinți
Răspândirea nu a îndrăznit să cadă.
Sânul este deschis - și se rătăcește între sprâncenele întunecate
Fugi pasionat.
Aici - un călugăr, și-a coborât ochii,
Grăbește-te înainte.
Dar chiar și cei care insistă să jure,
Cine cântă imnuri impasive,
O furtună umbrește!
Un piept melancolic expus la soare
La intersecții, în pivnițe, pe turnuri - laudă!
Soarele, soarele impudent care a rupt calea, -
Imnurile noastre, cântecele și visurile - fără număr.
Acul de Aur!
O rază gigantică de uimire!
Ars, măturat, ars la pământ -
Lauda!