Filosofia tinde spre cunoașterea științifică a lumii, dar în același timp încearcă să exprime cât mai mult interesele subiectului (clasei). Filosofia ca sistem de idei despre lume (în general) este implicat în societatea de clasă în ideologie și politică. Consecința acestui fapt este, în opinia oamenilor de știință, o intensificare a confruntării dintre tendințele filosofice individuale. Deoarece filosofia este asociată cu ideologia, în conținutul ei există o parte ideologică, iar filosofia poate fi considerată ca legată (în acest aspect) de ideologie.
Funcția metodologică a filozofiei este aceea că ea oferă principiile fundamentale inițiale pentru toate formele de conștiință socială, aplicarea cărora determină orientarea generală a abordării înțelegerii realității, direcția activității cognitive și practice.
Principiul filozofic al unității materiale a lumii subliniază noțiunea de unitate a legilor fizice care operează în universul nostru. Acest lucru ne determină să căutăm astfel de legături fundamentale prin care să putem deduce varietatea fenomenelor fizice și a proceselor observate în experiment. La scurt timp după crearea teoriei generale a relativității, Einstein și-a stabilit sarcina de a combina fenomenele electromagnetice și gravitația pe o bază uniformă. Sarcina a fost atât de dificilă încât Einstein nu avea suficiente pentru a-l rezolva pentru tot restul vieții. Problema a fost în continuare complicată de faptul că, în cursul explorării microworld-ului, au apărut noi interrelații și interacțiuni necunoscute anterior.
Integrarea cunoștințelor științifice se desfășoară în diverse forme și afectează atât legile teoretice empirice, cât și fundamentale. Adesea, integrarea începe cu aplicarea conceptelor și metodelor unei științe în alta și se încheie cu crearea de teorii și domenii de cercetare largi interdisciplinare.