învață pisici proastă
Mătușa Corn a adus-o pe Cat-Chameleon acasă și a cusut-o pe scaun. Da, da, a fost cusut cu un ac și un fir, cum să coase o imagine pe o față de masă, atunci când vrea să-l broza. Înainte de a tăia firul, a făcut un nod dublu, astfel încât cusătura să nu se rupă.
"Auntie Corn", spuse Lame Cat, veselă instantaneu, "ați ales cel puțin firele albastre, ar fi mai potrivite pentru culoarea lânii mele". Aceste portocalii sunt teribile, îmi amintesc de peruca lui Giacomo.
- Nu este nimic de vorbit despre peruci, răspunse mătușa Corn. "Cel mai important lucru este să stai liniștit și să nu fugi de mine ca noaptea trecută". Ești un animal rar și mă aștept la lucruri minunate de la tine.
- Sunt doar o pisică, spuse Chromedochka modest.
- Ești o pisică care mănâncă, dar aceste zile sunt puține. Sau mai degrabă, ele nici măcar nu există. Pisicile s-au hotarat sa latreze ca si cainii si, bineinteles, ei nu sunt buni la ea, pentru ca nu s-au nascut pentru asta. Îmi plac pisicile, nu câinii. Am șapte pisici în casă. Ei dorm în bucătărie sub chiuvetă. De fiecare dată când își deschid gura, vreau să-i duc departe. Am încercat odată să-i învăț cum să meow, dar ei nu mă ascultă.
Pisica chinuită a început să simtă compasiune pentru această bătrână, care, fără îndoială, o salvează de poliție și care era plictisită la moarte prin latratul pisicilor.
"În orice caz", a continuat mătușa Corn, "vom amâna conversația despre pisici până mâine". În seara asta vom lua o altă problemă. Sa dus la un mic raft și și-a scos cartea.
"Un tratat despre puritate", a citit titlul Cat-Lapel.
- Și acum, spuse mătușa Corn, așezată confortabil pe scaunul din fața lui Cripple, "o să citesc această carte de la primul capitol până la ultimul".
"Câte pagini sunt în ea, mătușă?"
- Sunt destul de de acord cu asta, spuse Cripple. - dar scriam pe pereți, nu numele meu, dar regele Giacomon.
"Taci și ascultă". Capitolul al doilea. De ce nu scrie pe pereți numele prietenilor tăi.
- Am doar un prieten, spuse Lame Cat. "El a fost cu mine, dar l-am pierdut." Nu vreau să ascult acest capitol, altfel voi fi foarte supărat.
- Dar tot trebuie să-l asculți. Tot nu poți să te miști.
Dar în acel moment sună clopotul și mătușa Corn se ridică să deschidă ușa. A intrat o fată de zece ani. Faptul că era o fată, putea fi încheiată de o grămadă de păr, ca o coadă de cai, adunată la spate. Altfel, putea coborî cu ușurință pentru băiat, pentru că purta blugi și cowboy.
- Romoletta! Exclamă pisica Lamei, lângă ea însăși, cu surprindere.
Fata se uită la ea, încercând să-și amintească.
- Unde ne-am întâlnit?
- Ei bine, continuă Lame Cat, poți să-mi spui aproape mama. Culoarea mea nu îți amintește nimic?
"Mi-a amintit, răspunse Romolleta," o bucată de cretă pe care am împrumutat-o odată la școală ".
- Lent? Întrebată mătușa Corn. - Știai profesorul despre asta?
"N-am avut timp să-i spun", explică Romoletta, "clopotul a sunat imediat pentru o schimbare mare.
- Mă bucur că te văd din nou, zâmbi Romoletta. Îmi pot imagina câte știri îmi veți spune.
"Toată lumea este fericită, cu excepția mea", a intervenit tanti Corn. - În opinia mea, este util ca amândoi să învățați ceea ce se spune în cartea mea. Romoletta, stați aici.