(1431 sau 1432 după 1463)
Sunt acceptat de toată lumea, expulzat de pretutindeni.
Nu știu ce este mai lung - o oră sau un an,
Creek sau bordul marii?
Din paradis, voi merge, voi rămâne în iad.
Disperarea îmi dă credință.
Sunt acceptat de toată lumea, expulzat de pretutindeni.
Eu sunt sufletul meu, vag,
Dorința mea, anxietatea mea
Prin ceea ce voi da
De acum înainte și pentru totdeauna la Dumnezeu
Și eu cer ajutor
Toți îngerii - vor veni,
Prin nori va găsi calea
Și sufletul va fi dus la Dumnezeu.
Domnul va ierta - știm multe necazuri.
Și vă amintiți, sunt prea mulți judecători.
Puteți trăi - înainte de a vă lumina,
Sa privit si sa rugat, dar Dumnezeu va judeca ...
informații despre zgârcenia viața reală a Francois Villon compensat luminozitatea și plinătatea imaginii sale poetice. Numeroase balade, Rondo, catrene - genuri tradiționale de poezie medievală - poet liric joacă dublu un astfel de număr mare de teme poetice, situații, și măști, care în fața noastră este, în mod substanțial toate sistemele de arta poeziei medievale, recreat în același timp, într-o formă concentrată și burlesc. Pretinzând să trăiască în imaginile eroilor lor și chiar eroine (călugăr, proxenet, savant, hoț, plimbare fete, femei vechi pios, etc.), Villon demonstrează magistral diferite limbi și voci ale epocii. El nu inventa nici o formă nouă sau un nou stil, dar, referindu-se la temele și imaginile de tradiție poetică medievală, nu reproduce literal, aducând în poemele sale o anumită distanță interioară în raport cu faptul că, în aceste spectacole. Această distanță pe care poetul o observă chiar și atunci când se adresează temelor cele mai tristă, ca temă a propriei sale suferințe și a morții. Acest lucru este arătat în mod clar, de exemplu, de celebrul său quatrain:
Eu sunt François - nu sunt fericit!
Din păcate, moartea ticăloșilor așteaptă,
Și cât de mult cântă acest fund,
Gâtul va afla în curând.
(IG Erenburg)
Villon scrie, de asemenea, despre dragoste, descriind evenimentele sale imaginare, nu reale:
El a murit, suferind de dragoste!
În acel gol, a jurat,
Valea pământului plecând.
("Ballade last", prima parte a FL Mendelssohn).
Sub numele de Villon, mai multe balade s-au păstrat, scrise în jargonul fraternității hoților lui Kokiyarov. Ele sunt aproape indescifrabile. Pentru prima dată poemele lui Versio au fost publicate în 1489 de către editorul parizian Pierre Leve.
În toate lucrările sale, poetul a încercat să surprindă nu numai experiența sa personală, ci și detaliile vieții reale, oameni specifici. Aceasta devine principala realizare inovatoare a lucrării sale principale - "Marele Testament". Acesta este motivul pentru care poetul a considerat celor care nu numai că rezumă literatura Evului Mediu, dar, de asemenea, pionierii noii poeziei Renașterii, poeții, deja în picioare în pragul Renașterii.
DE LA SIMFONICA VIRUSĂ
Din setea mea mor peste pârâu,
Râd de lacrimi și muncesc din greu,
Oriunde merg, casa mea este peste tot,
Un străin pentru mine este țara mea.
Pentru mine de la toți oamenii este mai clar că,
Cine îi cheamă pe lebedă o cioară.
Mă îndoiesc că este evident, cred un miracol.
Naked, ca un vierme, este mai magnific decât toți maeștrii,
Sunt acceptat de toată lumea, expulzat de pretutindeni.
Sunt zgârcit și risipitor în toate,
Aștept și nu mă aștept la nimic,
Sunt sărac și mă prădesc cu binele meu.
Îngheț înghețat - văd trandafirii din luna mai.
Valea îmi lacrimă mai mult decât paradisul.
Ei vor lumina un foc - și tremurul mă va lua,
Inima mea va fi încălzită doar de gheață.
Îmi voi aminti gluma și uit brusc,
Și pentru mine disprețul este onoare,
Sunt acceptat de toată lumea, expulzat de pretutindeni.
Nu văd. care se rătăcește sub fereastră,
Dar stelele de pe cer disting clar.
Sunt treaz noaptea și adorm în timpul zilei.
Mă plimb de-a lungul pământului cu frică,
Nu am încredere în repere, dar am încredere în ceață.
Persoana surdă va auzi și va înțelege.
Și pentru mine, pelinul este miere.
Dar cum să înțelegeți unde este adevărul, unde este nebunul?
Și câte adevăruri? Mi-am pierdut contul.
Sunt acceptat de toată lumea, expulzat de pretutindeni.
Nu știu ce este mai lung - o oră sau un an,
Creek sau bordul marii?
Din paradis, voi merge, voi rămâne în iad.
Disperarea îmi dă credință.
Sunt acceptat de toată lumea, expulzat de pretutindeni.