Scrieți o poveste despre toamnă
La începutul toamnei, vremea este caldă, iar natura este surprinzător de frumoasă. Un alt verde stă pe marginea pădurii este un stejar. Galbenele galbene. Multe frunze rămân încă pe ramurile copacilor și tufișurilor. Unii tremură în vânt, alții rătăcesc cu voioșie de la ramuri la trecători. Multe dintre frunze s-au așezat deja într-un covor multicolor pe peluze și căi și s-au înfipt în fund. Frunzele de plante și arțar arde puternic. Flori de toamnă plăcute târziu.
O salcie tristă îndoită peste râu. Ea lansează frunze galbene pe apă. Ele sunt foarte asemănătoare cu bărcile mici. Îmi pare rău să vă spun la revedere la toamna de aur.
Bircile și arțările au acoperit toamna cu galbenie de lămâie. Și frunzele aspenului se înmoaie ca merele copte. Aspenul era roșu aprins, ca focul arzând.
Toamna a rătăcit într-o poienă de pădure. În mijlocul ei se află un oaie-erou în vârstă de o sută de ani, în picioare, tremurând frunzișul gros. "Un erou puternic trebuie să fie îmbrăcat în armă de cupru din fier forjat". A îmbrăcat bătrânul.
Se uită și, în apropiere, de la marginea străzii, s-au strâns tei de tei groși într-un cerc, ramuri coborâte. "Sunt cele mai potrivite pentru o rochie greoaie din brocart de aur".
Toți copacii și apoi tufișurile au împodobit toamna în felul său, în toamnă: cineva cu tinuta galbenă, cineva cu roșu aprins. Numai pini și brad nu știau cum să decoreze. Ei nu au frunze pe ramuri, dar ace, nu pot fi desenate. Să fie vara, așa că vor rămâne. Deci pădurile au rămas și au fost verzi verde în timpul verii. Și acest lucru este chiar mai strălucitor, pădurea a devenit și mai elegantă în rochia de toamnă colorată.
Toamna a trecut de la pădure la câmp și la pajiști. Am scos pâinea de aur de pe câmp, iar în pajiști fânul parfumat a măturat în înălțime, ca niște turnuri.
Domeniile și pajiștile au golit, și mai largi, mai spațioase decât oțelul. Școlile de păsări migratoare s-au întins peste ele în cerul de toamnă.
