PRINCIPII GENERALE PENTRU TRATAREA PULPITII LA COPII DEPENDENTE LA VÂRSTĂ. METODE DE TRATARE A PULPITULUI. RĂSPUNSUL PENTRU SELECȚIA METODEI DE TRATARE A PULPITII LA COPII
Tratamentul pulpitei vizează eliminarea inflamației odontogene, prevenirea bolii parodontale, restabilirea funcției dintelui ca organ în cavitatea bucală.
Există diverse tratamente pentru pulpită. Indicatii pentru alegerea uneia dintre acestea sunt conditiile specifice in care apare inflamatia si se dezvolta. Aceste condiții constituie o serie de caracteristici (forma de inflamatie, durata cursului său, localizarea cavității, starea pulpare, caracteristicile radiografice parodontale, factorul etiologic determinând pulpa). Împreună cu acești factori în alegerea tratamentului trebuie să se țină seama de caracteristicile de vârstă ale pulpei.
Există două metode fundamental diferite de tratament pulpitei: conservator cu păstrarea integrală a pulpei, ca corpul și chirurgical (în raport cu pulpă), care cuprinde parțial (amputare) sau complet (extirpare) îndepărtarea pulpei inflamate. Fiecare dintre ele are mai multe soiuri în funcție de natura și complexitatea măsurilor și mijloacelor terapeutice.
Metodele de tratare a pulpitei pot fi reprezentate sub forma schemei 2.
Schema 2.
Atunci când alegeți o metodă de tratament a pulpitei ar trebui să ia în considerare natura inflamației pulpei, durata bolii, sau gradul de formare a resorbția rădăcinii, starea parodontală, comportamentul copilului, starea generală de sănătate. Indicațiile pentru alegerea metodei de tratare a diferitelor forme de pulpită sunt prezentate în Tabelul. 4.
Indicatii pentru metode moderne de tratare a pulpitei
Tabelul 6.
- pulpită parțială seroasă acută;
- pulpită simplă cronică;
pulpă totală (biologică)
- expunerea accidentală a pulpei.
II. relativă:
- pulpită totală seroasă acută;
- pulpită traumatică (nu mai mult de 10 ore de la momentul rănirii).
Condiții obligatorii pentru această metodă de tratament:
- Vârsta pacienților este de până la 30 de ani.
- Locația centrală a cavității carioase.
- Absența modificărilor patologice
în parodonțiu (clinic, radiologic).
- Durata procesului inflamator acut nu este mai mare de 2 zile.
- Prezența unui antagonist dentar.
- I sau II de sănătate.
- Nu există istoric de utilizare pe termen lung a antibioticelor sau a hormonilor corticosteroizi.
- Forma compensată de carii.
- pulpită din cauza patologiei
(metoda amputării vitale)
abraziune.
II. relativă:
- pulpită parțială seroasă acută;
- pulpită totală seroasă acută; pulpită simplă cronică cu o coroană deteriorată în mod semnificativ și rădăcini neformate ale dintelui și, de asemenea, în absența efectului tratamentului printr-o metodă biologică.
Continuarea tabelului -6
O metodă care implică conservarea pulpei apice (o metodă de amputare profundă sau înaltă) în dinți cu vârful incomplet al rădăcinii dintelui
- Pulpita parțială seroasă acută.
- Pulpită totală serioasă acută.
- Pulpită paruzică pulmonară acută.
- Pulpită simplă cronică.
- Pulpita traumatică.
Metoda de îndepărtare completă a pulpei: a) extirparea vitală
- Toate formele de pulpită din dinți cu rădăcini formate.
Nevoia de depulsare a dinților în tratamentul bolilor parodontale.
- Depultarea dinților de sprijin sub podul.
Intervenții chirurgicale asupra maxilarului pe chisturile circumcor- tice, tumorile etc.
b) extirparea devitalului
I. Absolut:
- pulpită paruzică pulmonară acută (în dinți cu rădăcini formate);
- pulpită generală purulentă generală;
- pulpita hipertrofică hipertrofică cronică.
II. relativă:
- pulpită gangrenă cronică;
- pulpită reziduală;
- congenital pulpită;
- pulpită seroasă acută cu maturitate târzie (mai mult de 2 zile);
- pulpită acută cu implicare în procesul parodontal;
- pulpită simplă cronică cu exacerbări frecvente sau complicată de parodontită apicală;
- nici un efect al tratamentului pulpitei prin metoda biologică;
- pulpită traumatică cu afectarea pulpei rădăcinii;
- pulpita din dinți cu localizare cervicală a cavității carioase, indiferent de diagnosticul clinic;
- pulpită retrograda.
Continuarea tabelului 6