Eu spun la revedere la tot ceea ce am fost odată și ceea ce am disprețuit, urât, iubit. O viata noua incepe pentru mine, si eu iau ramas bun de la pielea de ieri. Mai mult eu însumi nu vreau să conducă și să spună la revedere de la el până în măduva oaselor, și în cele din urmă eu stau peste ei, am separa odiosului sufletul meu, Goliciunea mă părăsi, privirea indiferentă la mine - la el. Alo, alo, armura mea de gheață Bună ziua, pâine și vin fără mine, fără mine, visul de zi și noapte fluture, Buna ziua, toate fără mine și fără mine voi toți! Am citit pagini de cărți nescrise, am auzit o rundă de limbaj măr-rotund am auzit nori albi discurs alb, dar nu un cuvânt nu te pot salva, pentru că am fost un vas mai slab. Și nu știu de ce m-am rupt. sferă mai mare de mobilitate în mână nu Mânuirea și un cuvânt fără un cuvânt, nu vă voi spune. Și o dată în mine oamenii au găsit cuvinte, pești și pietre, frunziș și iarbă.
Arseny Tarkovsky. Poezii de ani diferite.
Moscova, Contemporanul 1983.
Alte versete de Arseniy Tarkovsky
- „Eurydice
O persoană are un corp Unu, ca un singur, Sufletul a fost plictisit de o coajă solidă. - - Mă tem că este prea târziu.
Mă tem că este prea târziu. Am început să vis de fericire. Mi-e teamă că e prea târziu. M-am îndreptat către cei fără stele. - Voi pune un inel de fier.
Voi pune un inel de fier, Strânge-mi centura și merg spre est. Bey, taiga, am plecat din arma, Zhane în inimă, frate, pune-l sub tufiș. - "Eu spun la revedere la tot.
- "M-am născut cu mult timp în urmă.
M-am născut atât de mult, am auzit uneori, când trec apa de la student. - "Eu sunt umbra acelor umbre care o dată.
Eu sunt umbra acelor umbre care au baut odata apa de pamant, nu si-au stins setea si s-au intors pe calea lor spinoasa, Confuzand visele celor vii, inghitirea apei vii. - Am studiat iarba, deschizând notebook-ul.
Am studiat iarba, deschizând notebook-ul, iar iarba a început să sune ca un flaut. Am prins corespondența sunetului și a culorii, și când am cântat imnul meu libelulei.