Chineza este unul dintre cele mai vechi sisteme de scriere din lume. Mai mult decât atât, acest sistem a fost folosit continuu de mii de ani și rămâne valabil și astăzi. Istoria hieroglifelor chineze datează din antichitate. Potrivit unor surse, acestea au existat în timpul dinastiei Shang (Shang, secolul 16 î.Hr. - secolul XI î.Hr.). Trecând prin multe secole, scrierea chineză a devenit o formă de artă deosebit de respectată, cunoscută în întreaga lume ca o caligrafie chineză.
Caligrafia este considerată una dintre comorile culturii chinezești. Arta caligrafiei nu este doar o întruchipare practică a scrisului chinez sau a unui instrument de transmitere a informațiilor, ci și - și poate, mai important - un mijloc unic de exprimare a lumii spirituale a maestrului caligrafiei.
Principalele elemente materiale ale artei caligrafiei sunt bastoane de cerneală, piatră de cerneală, perie de scris și hârtie. Ele sunt toate unite într-un singur concept, care este cunoscut sub numele de cabinet patru comori (文房四宝, Wen Fang si bao, bao si Wen ventilator) Aceste patru instrumente de scris folosite de artiști în cele mai diferite perioade ale istoriei chineze - din cele mai vechi timpuri până în prezent. Chinezii tipici chinezi reprezintă o imagine stilizată a numelui artistului, gravată cu pricepere pe o suprafață de lemn. Sa decis că artiștii utilizate ca un print si semn, pentru a lăsa numele pe pictură în ulei, caligrafie, textul cu o poezie sau o poveste, documente și scrisori.
Tipuri de scris caligrafic
Arta tradițională de caligrafie chineză poate fi împărțită în 6 tipuri principale: hieroglife pentru imprimare, font oficial, font formal, font fluent și font italic.
Hieroglife pe sigilii (篆书 zhuan Shu, chuan shu)
Ficțiune oficială 隶书 (li Shu, fie shu)
Un hieroglif care desemnează conceptul de "dragon" (龙), scris într-un font oficial. Acest tip de hieroglife a apărut în timpul domniei dinastiei Han din est (25 î.H. - 220). Fontul oficial a devenit un nou tip de caractere chinezești, iar acest lucru a marcat o nouă etapă în dezvoltarea caligrafiei chinezești. Aceasta a fost o perioadă de tranziție în istoria dezvoltării personajelor chinezești, care a creat baza pentru crearea unui font formal. Fontul oficial are o structură plană, elegantă și sofisticată. De la începutul erei de guvernare a dinastiei Han din est (25 î.H. - 220), unele trăsături ale hieroglifelor au început să scrie diferit. Aceste numeroase variații au jucat rolul de ornamente în caligrafie. Stilul fontului oficial diferă foarte mult de normele stabilite anterior și este de mare interes pentru studiu.
Formatul fontului 楷书 (kai shu, kai Shu)
Acest font este numit și fontul Zhengshu. El a apărut ca urmare a dezvoltării hieroglifelor, care au fost folosite pentru sigilii. Este mai simplu în scris și în structură. Contururile sale au o formă mai pătrată. Dacă ne-am descrie caracteristicile sale chiar mai mult, putem spune că caracteristicile sale în direcțiile orizontale și verticale sunt mult mai standardizate. Caracteristicile tipice ale fontului formal sunt precizia și ordinea strictă. Datorită acestui fapt, acest tip de hieroglife este utilizat astăzi pe scară largă și este foarte popular.
Fluent font 行书 (Xing Shu, blu shu)
Ierogliful, care denotă conceptul de "dragon" (龙), scris în tip fluent Acest tip de font este o formă italică a unui font formal. Când acest font este scris în mod clar cu hieroglife clar distinse, atunci personajele scrise de el arată ca hieroglifele unui font formal. Dacă acestea sunt scrise rapid, atunci acest tip de font mai mult ca un font italic. Acest tip de font a fost creat în epoca dinastiei Han (206 î.Hr. - 220). În general, putem spune că acest tip de font este convenabil și practic din punct de vedere al aplicării.
Font italic 草书 (tsao shu, cao Shu)
Un hieroglif care desemnează conceptul de "dragon" (龙), scris în caractere italice. În tip italic, hieroglifii au o formă oarecum simplificată. Ele diferă de fontul oficial în același fel în care desenul realizat cu atenție este diferit de schiță. Acest tip de font a fost creat în timpul domniei dinastiei Han occidentale (206 î.Hr. - 8 dC). A devenit populară mai târziu - în timpul domniei dinastiei Han din est (25 î.Hr. - 220 î.Hr.). În ciuda faptului că arată oarecum "greșit", acest tip de font are o valoare artistică ridicată. În plus, este cu siguranță foarte practic.
Informații înrudite
