Principiul conformității înseamnă că toate departamentele funcționale trebuie să corespundă reciproc: în numărul și gradul funcțiilor de control de bază efectuate, în interacțiunea informațiilor între ele, în sprijinul reglementării.
Administrațiile locale sunt, în esență, funcțiile de conducere ale autorităților executive.
Organele de autoguvernare locale își exercită conducerea bazată pe legea "Despre autonomia locală".
Sistemul de comunicare înseamnă că toate organismele de conducere își îndeplinesc funcțiile pe baza unei interconectări strânse. Pierderea comunicării înseamnă pierderea controlului. Legăturile pot avea forme diferite: liniare (verticale), funcționale (orizontale), sisteme, regionale etc.
Principiul orientării înseamnă că fiecare întreprindere trebuie să fie orientată în infrastructuri externe (bănci, burse, organizații financiare, organizații de furnizare și marketing) și să se poată adapta la condițiile de mediu în schimbare.
Diferențierea muncii înseamnă că societatea trebuie să aibă o diviziune clară a muncii: cine este responsabil pentru ce, cine are dreptul să controleze, să facă apel, etc. Toate acestea sporesc semnificativ independența angajaților în materie de guvernare.
Principiul accesibilității înseamnă că, în condițiile relațiilor de piață, al concurenței, accesul liber trebuie făcut doar în ceea ce privește informațiile care nu sunt secrete. De exemplu, informații privind gradul de poluare a mediului, calitatea produselor, măsurile de siguranță etc. Controlul operațiunilor trebuie să se realizeze în toate etapele lucrărilor efectuate, cu sau fără utilizarea mijloacelor tehnice de control.
Planificarea este una dintre etapele inițiale ale procesului de gestiune. Aceasta este alegerea scopului, a direcției în dezvoltare. Orice firmă trebuie să își planifice cu atenție și bine activitățile, deoarece depinde de supraviețuirea și profitabilitatea firmei.
Atunci când se formează structuri specifice de conducere ale unei întreprinderi, trebuie luate în considerare următoarele:
· Stratificare, adică câte niveluri de gestionare sunt adecvate să se aplice. Dacă un antreprenor tocmai și-a deschis afacerea, atunci este suficient să folosiți o structură destul de simplă cu una sau, de regulă, cu două niveluri de subordonare. Dar odată cu extinderea afacerii, de exemplu, în sectorul bancar, în producție, numărul de niveluri de management din cadrul organizației este în creștere. Se știe că la întreprinderile mari scara administrativă are între 12 și 20 de pași;
· Formalizarea, adică stil de conducere în organizarea și natura relației dintre oamenii în procesul de activitate. Dacă aceste relații sunt guvernate de un număr mare de reguli și reglementări, organizația este tratată ca una formală. Și cu cât sunt mai multe reguli, cu atât mai birocratic este stilul de conducere, cu atât mai formală și sistemică va fi structura întreprinderii;
· Centralizarea și descentralizarea, adică ierarhia de luare și luare a deciziilor, o listă a problemelor pe care managementul de vârf ar trebui să le rezolve. În organizarea unui tip centralizat, capul (grupul de manageri) aspiră să rezolve probleme importante și minore. Cu toate acestea, o astfel de organizație este recunoscută ca fiind mai progresivă și mai eficientă, în care liderul transferă o parte semnificativă din puterile sale la nivelurile inferioare de guvernare, promovând astfel potențialul creativ dezvoltat al angajaților săi;
Complexitatea structurii organizatorice. Aceasta depinde de tipul, numărul și interacțiunea dintre diferitele departamente ale întreprinderii, numărul de manageri, angajați etc.
Structura organizațională a firmei și managementul acesteia nu sunt ceva înghețate, ele se schimbă în mod constant, îmbunătățind în funcție de condițiile în schimbare.
2.3 TIPURI DE STRUCTURI ORGANIZATIVE ALE COMPANIILOR DE ÎNTREPRINDERI
În ceea ce privește puterile, drepturile, îndatoririle și responsabilitățile, întreprinderile din întreprinderi mici sunt clasificate în funcție de următoarele tipuri organizaționale de structuri de conducere:
liniar; funcție liniară; proiect și matrice; venture și inovatoare in-house. Organizarea liniară a managementului se bazează pe distribuirea responsabilităților directe de muncă, astfel încât fiecare angajat să fie cât mai concentrat pe îndeplinirea sarcinilor cu care se confruntă firma. Structura liniară presupune implementarea influențelor directe asupra subordonaților și concentrarea întreprinzătorului-manager al tuturor funcțiilor de conducere. Toate puterile sunt directe (liniare). Acestea merg de la cel mai înalt nivel de management la cel mai mic.
Fig.3 Structura liniară a managementului
Avantajele structurii de control liniar:
• se respectă cu strictețe principiul conducerii omului și responsabilitatea personală a conducătorului antreprenor pentru îndeplinirea subordonaților;
• Angajații nu pot primi instrucțiuni contradictorii și independente de la managerul lor. Numai antreprenorul poartă întreaga responsabilitate pentru acțiunile sale; luarea rapidă a deciziilor; simplitate în înțelegerea și utilizarea informațiilor; capacitatea de a menține disciplina, fiabilitatea și economia necesare guvernării.
Dezavantaje ale structurii liniare:
· Inflexibilitatea, rigiditatea, incapacitatea de a dezvolta în continuare întreprinderea;
· Metoda de gestionare poate fi birocratică, dictatorică;
· Un antreprenor trebuie să fie neapărat un profesionist în afacerea sa și să se ocupe de toate problemele, adesea foarte dificile datorită numărului mare și naturii lor diferite.
Structura liniară aproape este utilizată în proprietatea individuală și în întreprinderile mici, cu un număr mic de angajați.
Structura managementului organizațional liniar-funcțional combină elemente atât de gestionare liniară cât și funcțională, adică controlul liniar, este susținut de servicii auxiliare speciale (figura 4a).
Fig.4a, b Sisteme de control: a) funcțional liniar; b) Proiect
Dezavantaje ale acestor structuri: dezacorduri între angajații liniari și funcționali; Este mai dificil pentru un antreprenor să coordoneze activitățile angajaților funcționali. Practic, aceste structuri de management sunt folosite în întreprinderile mici, atunci când antreprenorul își extinde și mărește volumul de producție (vânzări) de produse.
Structuri de gestionare a proiectelor și a matricelor. Structura designului este utilizată în proiectarea și gestionarea unui proiect special. Se mai numește și țintă software. Varietatea și dezvoltarea acestei structuri este o matrice sau o structură organizatorică celulară.
Structura proiectului este o organizație temporară creată pentru a rezolva o sarcină specifică. Se formează în interiorul unității funcționale (figura 4b). Membrii săi sunt specialiști de înaltă calificare din diferite domenii, adunați pentru a implementa un proiect specific. Când proiectul este finalizat, grupul se dizolvă: o parte din specialiști merge în locurile lor anterioare, cealaltă parte se îndreaptă spre noua echipă de proiect. Particularitatea acestei structuri este că angajații sunt subordonați simultan celor doi lideri - managerul de proiect și șeful departamentului, în cadrul căruia funcționează acest grup. Multe firme antreprenoriale creează astfel de structuri pentru a-și concentra atenția și efortul asupra dezvoltării de noi tehnologii deosebit de importante, produse, adică, privind inovarea.