Versiune imprimabilă
În țara noastră s-au început lucrări privind dezvoltarea conceptului de politică de limbă de stat. Dezvoltarea documentului se desfășoară sub îndrumarea Societății de Literatură Rusă, cu implicarea a numeroși experți eminenți. Desigur, aceasta nu este prima încercare de a stabili normele limbii de stat, întreprinse în istoria Rusiei. Multe reforme au avut succes - ca de exemplu măsurile luate de Petru I sau Ecaterina al II-lea. Setul actual de reguli de ortografie și punctuație rusească, elaborat de un grup de oameni de știință sovietici și adoptat acum 60 de ani, în 1956, a devenit perfect rădăcină.
Nu este o reformă, ci o ordonare
Potrivit oamenilor de știință, noile norme au fost mai ușor de perceput a studia limba rusă și este mai bine amintit - și, prin urmare, nivelul de alfabetizare în țară a trebuit să crească. Astfel, până în 1956 adjectivul „roșu închis“ ar trebui să scrie un cuvânt să însemne o nuanță de aceeași culoare, și, să zicem, „alb-argintiu“ - cu cratimă, deoarece reprezintă o combinație de două culori. Reformatorii au decis că, dacă o persoană nu are nevoie să se gândească la cât de multe culori sunt "atârnate" într-un cuvânt, atunci el va fi mai educat. Din 1956, toate aceste cuvinte au început să scrie prin cratimă.
În limba rusă în momentul reformei au fost o mulțime de cuvinte, în special, împrumutat de limbi străine, scris, care a permis fluctuații, de exemplu, „arzător“ și „aragaz inel“, „dieta“ și „de dieta“, „Galeria“ și „Galeria“ .
"Spațierea existentă în ortografie complică activitatea editorilor, creează dificultăți inutile, scuture credința studenților în inviolabilitatea regulilor de ortografie", a scris el. Kryuchkov în ziarul Profesorului. Unificarea propusă de oamenii de știință sa bazat pe trei principii de bază. În primul rând, din cele două variante de scriere "egale în drepturi", a fost selectată și fixată cea mai apropiată de normele stabilite a limbii: alegerea dintre "lemn" și "lemn" a fost făcută în favoarea primei opțiuni. În al doilea rând, între variantele de cuvinte de origine străină, a fost aleasă o ortografie cea mai apropiată de tradiția rusă: de exemplu, o "galerie" cu un "l", în ciuda galeriei originale. În cele din urmă, oamenii de știință au încercat să mențină uniformitatea scrierii rădăcini: cuvântul „diavol“ a fost lăsat cu litera „e“ pentru a evita un conflict cu ortografia cuvântului „iad“ și „al naibii.“
Este interesant de urmărit modul în care a apărut distribuirea și implementarea noilor reguli în practica editorială și în curricula școlilor și universităților. După primăvara anului 1956 noile „reguli ortografiei și punctuației rus“ au fost aprobate de Ministerul Educației, Ministerul Învățământului Superior și al Academiei de Științe a URSS, a fost elaborat și publicat un nou dicționar de ortografie, care conținea aproape o sută de mii de cuvinte, și un dicționar ortografic separat pentru studenți . Ministerul Educației a elaborat o instrucțiune detaliată pentru profesori și metodologi, unde introducerea unei noi ortografii a fost etapizată.
"Galeria excesivă și nepotrivirea pot discredita un eveniment de mare importanță națională", a scris el. Carlige, adăugând că noile norme ar trebui să intre „treptat, luând în considerare cunoștințele elevilor, programul fiecărei clase de materiale și calendarul apariției manuale și dicționare cu grafii standardizate“.
"Regulile ortografiei și punctuării rusești" în 1956 au fost emise o circulație colosală de o jumătate de milion de exemplare. Dicționarul de ortografie pentru această perioadă a fost reprodus de câteva zeci de ori cu modificări și completări. Ulterior, încercările de actualizare a ortografiei s-au făcut în mod repetat, dar, în general, normele adoptate în 1956 sunt încă în vigoare.
Continuarea simplificării?
În anii 1960, filologii și lingviștii autohtoni au pregătit o altă reformă. Se presupunea, de exemplu, simplificarea ortografiei cuvintelor "mouse" și "secară", aruncând în aceste cuvinte un semn moale: "șoarece", "secară". Cu toate acestea, presupusele schimbări au avut atât de mulți oponenți încât reforma trebuia amânată.
Limba este o substanță vie: ea este în continuă evoluție și schimbare, acest lucru se întâmplă în conformitate cu propriile sale legi, care sunt practic imposibil de a influența din exterior. Ortografia și punctuația sunt în unele privințe "suprastructura", sunt întotdeauna în urmă în spatele limbii în curs de dezvoltare și sunt încercate în mod regulat - altcineva, cineva este mai puțin reușit. Inovațiile reușite se înrăutățește atât de organic încât, în timp, nu mai gândiți la ceea ce a fost obișnuit să scrie altfel. Nu toată lumea știe că, de exemplu, un punct obișnuit, pe care am pus la sfârșit, în textele antice găsite în cele mai neașteptate locuri: grefierul, întrerupând munca, ar putea pune capăt cu ușurință, chiar și în mijlocul cuvintelor.
Din 1918 totul este clar, conducerea țării a încercat să facă viața mai ușoară pentru oamenii întunecați. Merită încercarea de a face același lucru în secolul 21, de mers pe jos cu ocazia masei și de rulare până la matlasare? Cum se va căuta geniile printre oamenii întunecați?
Abținerea de la moralizatoare, pur și simplu citez în concluzie Paustovsky: „În ceea ce privește limba proprie a fiecărei persoane poate fi cu siguranta judecat nu numai la nivelul său cultural, ci și pe valorile sale civile ... Un om care era indiferent față de limba maternă, - un sălbatic. El nocuous prin însăși natura sa, din cauza indiferenței sale la limba se datorează pentru a finaliza indiferența față de trecutul, prezentul și viitorul poporului său. "