Povești populare rusești
Odată, era un om. Avea o mulțime de oi. În timpul iernii, o oaie imensă se prăvălea și o lua din curte în colibă cu un miel. Seara vine. Un domn merge, a cerut să-și petreacă noaptea cu el. Sa dus sub fereastră și a întrebat:
-Omule, mă lași să-mi petrec noaptea?
-Și nu-ți vei fi rușine noaptea?
-Ai milă! N-am avea decât o noapte întunecată ca să ne uităm.
-Încetează, d-le.
Un domn cu un coachman a intrat în curte. Coachmanul îndepărtează caii și stăpânul sa dus la casă. Pe maestru era o blană imensă de lupi de oi.
El a intrat în colibă, sa rugat lui Dumnezeu, sa închinat stăpânilor.
-Mare trăi, proprietarul cu hostessul!
-Bun venit, domnule!
Stăpânul sa așezat pe bancă. Oile au văzut haina de oaie de oaie și s-au uitat la stăpân, arată, și piciorul ei este de sus, și unul, doi și până la trei. Stăpânul spune:
-Și ce, muzhichok, o oaie ștanțând piciorul?
-Ea crede că ești un lup, mirosul unui spirit lupos. Îl prindă pe lupi pentru mine, a prins o duzină de iarnă.
-Oh, ar fi scump pentru ea i-am dat! Este corupt? Pentru drum, e bună pentru mine.
-Vânzarea, da drumul.
-Eh, omule, dar nu mai scump decât banii, maestrul are destule.
-Poate că poți respecta.
-Și cât costă?
-Cinci sute de ruble.
-Ai milă, mulți! Luați trei sute.
Ei bine, omul a fost de acord, a vândut-o. Barin a petrecut noaptea peste noapte, sa ridicat în zori și sa pregătit pentru călătorie. Proprietarul a dat trei bucăți și ia luat mielul, la pus într-o sanie și a plecat. Rides. Mergeți la întâlnirea a trei lupi. Aici, oile au văzut lupi și au sărit pe o sanie.
Stăpânul spune coachmanului:
-Trebuie să lăsați-o înăuntru: vedeți, e încântată. Acum o va face.
O oaie este frică de lupi.
Coachmanul spune:
-Așteaptă puțin, doamnă, devine mai entuziasmat.
Lupii se formaseră exact cu ei. Stăpânul a eliberat oile, oile au fost speriate de lupi, au zburat în pădure, s-au întors cu o coadă scurtă. La fel ca lupii din spatele ei, numai zăpada se umflă, iar călărețul merge după ea. Am dezbrăcat caii, am urmărit oile, lupii au prins oile, pielea a fost smulsă din ea, au alergat în pădure. Coachmanul a sărit să vadă oaia de pe partea ei, culcată, iar pielea lui a fost smulsă. Se îndreaptă spre maestru.
Stăpânul îl întreabă:
-Ai văzut ceva?
-Ah, domnule, oile sunt bune! Toți s-au rupt, dar nu au cedat lupilor.
Un țăran a primit trei sute, a fost acum povestit de un basm și trei sute în minciuna lui de buzunar.
Macara sa întâlnit cu vulpea:
- Ce, vulpe, poți zbura?
- Stați pe mine, voi învăța.
Vulpul ședea pe macara. Și-a ridicat macaraua.
- Ce, vulpe, vezi pământul?
- Abia văd: cu pielea de oaie pământul pare!
Macaraua ei sa scuturat.
Vulpea a căzut într-un loc moale, pe o haystack.
- Cum poți zbura cu o vulpe, acoperi?
- Pot zbura, dar e greu să aterizezi!
- Stați din nou peste mine, voi învăța.
Vulpul ședea pe macara. Deasupra, el a luat-o și a scuturat-o.
Vulpea a căzut pe mlaștină, pentru că trei săgeți au intrat în pământ.
Așa că vulpea nu a învățat să zboare, dar de atunci nu cred în macarale. Pe măsură ce vulpea vede o macara și o încurcă, încearcă, se răzbună.