Propolis pentru albine
Propolisul este cel mai important pentru produsul medicamentos al apiculturii. În ceea ce privește importanța pentru oameni, poate fi pus pe locul al doilea după miere. Se crede că termenul provine din cuvântul "propoliso", ceea ce înseamnă în greacă și la-tini - sigilarea, luciul, luciul-hivat. Propolisul este numit lipici de albine. Propolis de albine folosit ca material de construcție pentru a disimula diferite crevasele ale stupului și între potolochinami, reducerea letkovogo găuri pentru iarnă și pentru celulele fagure de miere ki-polizoare si a le face mai multa putere si sterilitate.
Ei folosesc propolis pentru a restrânge trecerea la stup, pentru al proteja de dușmani. Astfel, un dăunător care a intrat în casa Bee-ing, albinele ucide otrava, și în cazul în care nu se poate arunca, apoi acoperit cu un strat de ceară și propolis, și astfel rămân zidite-WIDE poate minți timp de mai mulți ani. Cunoașterea științifică a propolisului a început cu studierea proprietăților sale antimicrobiene. Cercetătorii moderni au arătat numirea propolisului într-un stup ca dezinfectant.
Apicul este un dispozitiv scurgeri. Microbii ajung în permanență acolo prin crăpături și găuri personale. La momentul colectării unui pro-polis, acesta este contaminat prin instrument și mâinile unei persoane. Semănarea suplimentară de către microbi are loc prin obiecte ale mediului și aerului. Germenii prinși în propolis mor sau activitatea lor este dramatic slăbită.
Compoziția chimică a propolisului
Primele informații despre compoziția chimică a pro-polisului au apărut la mijlocul anilor '60. Compoziția propolisului este complexă și nu a fost încă studiată pe deplin. Zeci de substanțe diferite se găsesc în ea. Proprietățile lor comune sunt grupate în 4 grupe: rășini, balsamuri, ulei esențial și ceară. Gudron de plante în propolis 50-55%, ceară - până la 30%, ulei esențial - 8-10% și aproximativ 5-10% cade pe praf de flori și alte incluziuni. Rășinile sunt principalul constituent al propolisului.
Merită o privire!