Stau la biroul meu și mă gândesc.
Brusc, Nikita mă apropie de o bicicletă. El a urcat în sus, sa uitat la mine și a întrebat:
- Crezi, tată? Da? Și despre ce crezi? Probabil despre ceva interesant?
"Despre lucruri interesante", spun eu. - Vreau să scriu o carte despre tine și cu mine - pentru băieți. Despre modul în care trăim, noi suntem, cum ne va hrăni pisica, cum a învățat Tom să înoate. Voi scrie și apoi le voi atrage pe toate: pe tine, pe Nikita și pe Tomka, și le vor împrumuta - toate, toate. Doar nu mă deranja - voi începe să scriu acum.
Și Nikita a fost încântat și a strigat:
- Vreau să scriu și eu! Te voi ajuta!
- Da, încă ești mic, - zic, nu ești
"Știu cum," spune el, "dă-mi ziarul."
Nikita a intrat într-un scaun, a luat un stilou, a luat o bucată de hârtie și a început să scrie cu un stilou pe hârtie.
"În regulă", spun eu. - Mai întâi scrie numele primei povestiri. Scrieți astfel: "Cum mi-a învățat Nikita să zbor cu o vrabie".
Nikita și-a strâns limba și a scritat stiloul.
- Ei bine, despre cine să scrie? - Întreabă.
- Scrieți aici: "Ca un cal de animalele care se rostogolesc".
Și el a scris-o.
Și acum scrie: "Cum Nikita bătea Tomka."
"Nu vreau să scriu despre asta", spune Nikita. "L-am băgat din greșeală - am vrut doar să-i arăt cum leagă leii". Nu scrie despre asta!
- Bine, nu-i asa, nu scrie altul.
Nikita a scris, a scris, a scârțâit stiloul, a scârțâit, a scris totul. A urcat de pe scaun și a spus:
- Deci te-am ajutat. Pe hârtie - citiți-o!
Sa așezat pe bicicletă și a mers să-mi ajute mama -
își cuscă un buton pantalonilor.
Ei bine, citește-te chiar tu - poate asta vei înțelege?
Textul cărții este prezentat doar în scop informativ.