În acest articol scurt, aș dori să acordăm atenție proceselor inconștiente care au loc în psihicul nostru. De ce este adesea dificil pentru o persoană să-și dea seama care este conflictul său spiritual interior? De ce totul este "bine" și nu există fericire? Cu siguranță, mulți oameni s-au confruntat cu situația când, atunci când discutăm problemele cu prietenii, auzim sfatul: nu vă înfunda capul cu prostii, nu faceți ceva util, nu vă gândiți la rău, comutați, nu vântați și chestii. E ușor de spus, dar cum? Cum să scapi de un sentiment de frică, de experiențe dureroase, de gânduri obsesive și de amintiri, atunci când sunt fără cerere de urcare în cap. Uneori, o persoană își dă seama că nu există motive vizibile de îngrijorare sau el însuși își asumă motivele pentru starea lui, dar, din anumite motive, nu reușește să facă față acestor situații.
De ce se întâmplă acest lucru? Vorbind despre limbajul psihanalist, o persoană poate fi "fixată" într-o anumită situație, impresie sau perioadă din trecut, inclusiv copilăria timpurie, și nu poate scăpa de ea pentru a trăi în prezent și a gândi la viitor. După cum scria Freud: "Au fost blocați în boala lor, pe măsură ce oamenii se ascundeau într-o mănăstire, pentru a-și trage soarta grea acolo". În acest caz, nu este o "boală" a corpului, ci unul sau alt simptom mental care creează limitări pentru o viață completă. Exemple de simptome includ atacuri de panică, tulburări de somn, stări obsesive, hipocondrie, apatie, depresie, tristețe, agresivitate și alte experiențe.
Cum se formează simptomele? Când procesele mentale se desfășoară într-un mod normal, ele sunt cunoscute de conștiința noastră. Dar, uneori, procesul este rupt sau întrerupt, și rămâne inaccesibil conștiinței, atunci apare un simptom. Acesta este un fel de înlocuire; prin simptome, legătura cu memoria trecută este restabilită, dar într-o formă distorsionată. Sarcina psihoterapiei în acest caz este de a restabili ceea ce a fost înainte de înlocuire. În același timp, psihicul nostru este protejat de impresii care nu pot fi reamintite, dar este imposibil de uitat. Și nu este ușor să spargeți apărarea psihică, dar este necesar să vă reînviorați amintirile și să înțelegeți legătura dintre simptom și experiență dureroasă.
Elaborarea simptomului este în continuare complicată de faptul că acesta compensă lipsa de ceva în viața reală și, prin urmare, poate fi "benefic" pentru o persoană. De exemplu, hipocondrul la prima vedere este frică de boală, dar la nivelul inconștient, unul dintre motive poate fi "dorința de a fi bolnav". Boala poate fi "benefică" hipocondrului, deoarece poate fi ascunsă în spatele deciziilor importante, al îndatoririlor neplăcute, al conflictelor familiale (Freud a numit-o "zbor la boală"). Astfel de motive nu reduc suferința, dar odată cu dispariția unui simptom, poate fi expus ceva dureros. Prin urmare, oricât de ciudat ar suna, o persoană se opune "tratamentului" său. Pe de altă parte, cei apropiați de o persoană care suferă de o nevroză, uneori manifestă un interes mai mare pentru a se asigura că rămâne așa, decât eliberarea de simptome. În special, când vine vorba de conflictele familiale și de alegerea dintre propriile lor interese și "recuperarea" unui iubit. În astfel de cazuri, se adaugă și rezistența rudelor.
Rezolvarea conflictului intern prin formarea de simptome, care este în multe privințe un proces automat, nu este, în ultimă instanță, mai puțin neplăcută decât suferința din conflictul în sine. În acest caz, o persoană trebuie să renunțe la cele mai bune forțe, să se confrunte cu limitări și inconsecvențe în viața sa. Ca rezultat, mai devreme sau mai târziu apare întrebarea: ce este în neregulă cu mine și ce pot să fac în legătură cu aceasta? Pentru a dezvălui cauzele simptomului, este necesar să se "întoarcă" în momentul apariției sale urmând urmele amintirilor, să revigoreze conflictul interior și să-i dea un alt rezultat. Conștientizarea cauzelor simptomului face posibilă neutralizarea acestuia. Odată ce am "experimentat" experiența noastră din trecut, ne putem uita la viețile noastre cu alți ochi, realizăm conflicte interioare care nu ne permit să trăim o viață plină și fericită.