Abilitatea de a critica în mod corespunzător subordonații este una din competențele cheie ale managerului. Spațierea la distanță poate distruge cu ușurință chiar și cel mai loial angajat. În același timp, jocul priceput despre ambițiile și stima de sine a oamenilor se dovedește uneori mult mai eficient decât expresia nemulțumirii de bază. Amintesc acest lucru, am elaborat câteva reguli importante, pe care încerc să nu le încalc în nici un caz.
Înainte de a recurge la condamnare, managerul trebuie să înțeleagă obiectivele pe termen lung ale angajatului. Ele nu sunt întotdeauna evidente, iar sinceritatea din partea subordonaților este greu de numărat. Judecă-te pentru tine: aproape nimeni nu admite că în viitorul apropiat plănuiește să-ți ia locul. Cu câțiva ani în urmă înțelegerea obiectivului mi-a ajutat să găsesc cheia corectă pentru angajat și să ajustează stilul de comunicare cu el. Realizând faptul că subordonații doresc să lucreze în străinătate, am început să mă concentrez asupra acestei atenții: "Nu ați arătat calitățile atât de solicitate în birourile noastre străine". Și trebuie să recunosc că a funcționat.
Încerc să evit critica în forma ei pură. Prefer să construiesc o conversație sub forma sumarizării. În primul rând, este necesar să observăm aspectele pozitive ale muncii angajatului, bine, între afaceri pentru a discuta ce trebuie ajustat. O astfel de conversație trebuie să se încheie în mod necesar cu un scurt rezumat: progresul acestui proiect lasă mult de dorit, dar această sarcină este pur și simplu strălucitoare! Astfel, o persoană va învăța ferm că trebuie să fie corectată și, în același timp, nu va avea impresia că există un singur negativ în jur.
Indiferent de sex, vârstă și meritul militar, nu ar trebui niciodată amenințat angajatul cu concediere. Dacă o persoană își poate schimba radical comportamentul sub amenințarea pensionării, atunci a lucrat conștient mult timp prin mâneci. Întrebarea este: unde eram atunci, dacă n-am observat-o? Ca o ultimă soluție, sunt gata să subliniez că acest om își pierde respectul în ochii mei și în ochii colegilor săi. Dar nu mai mult.