Există trei tipuri de câmpuri de introducere a textului: câmpuri de introducere a unei texte cu o singură linie, câmpuri de introducere a parolei și câmpuri de text multi-linie, numite zone de text. Câmpurile de text dintr-o singură linie sunt definite utilizând , parole de parola - cu ajutorul . În HTML-ul tradițional, ambele formează elementele susține aceleași atribute după cum urmează:
name = "nume unic de câmp alfanumeric"
id = "nume câmp unic alfanumeric"
maxlength = "numărul maxim de caractere de introdus"
dimensiune = "lățimea zonei de intrare vizibilă în caractere"
value = "valoarea implicită pentru câmp" />
Tabel. Proprietăți și metode suplimentare ale elementelor de intrare de tip "text" și "parolă"
Numărul maxim de caractere care pot fi introduse în
O valoare booleană indicând abilitatea utilizatorului de a modifica conținutul câmpului
Selectează conținutul câmpului, de exemplu, atunci când se pregătește să înlocuiască sau să copieze în clipboard
Următorul exemplu demonstrează utilizarea câmpurilor de text, precum și a proprietăților și metodelor acestora, inclusiv valori de citire și setare.
Aproape de elementele de intrare de tip "text" sunt descriptori
id = "nume de câmp"
rânduri = "număr de linii"
cols = "numărul de coloane"
Textul prestabilit pentru câmp
Vorbind sincer, acest element nu este un element . dar obiectul HTMLTextAreaElement corespunzător are toate proprietățile și metodele elementelor de intrare de tip "text", precum și proprietățile suplimentare prezentate în tabel. Cu toate acestea, acest obiect nu are proprietatea maxLength.
Tabel. Proprietăți unice ale obiectului HTMLTextAreaElement
Lățimea zonei de intrare în caractere
Înălțimea zonei de intrare în caractere
/>
/>
/>
O caracteristică importantă a descriptorului
Acest script nu va funcționa în multe browsere mai vechi, deoarece acestea nu acceptă manipularea evenimentelor onkeypress. Limitați lungimea infinită a câmpului în astfel de cazuri, verificând lungimea valorii proprietății valorii atunci când modificați conținutul câmpului (sau în momentul în care este trimisă cererea de formular), apoi scăzând lungimea până la un număr specificat de caractere. Următorul exemplu ilustrează o posibilă abordare a rezolvării acestei probleme: