Există mai multe opțiuni pentru apariția acestei frazeologie. Prima se referă la 135 AD. La acea vreme, în orașul antic Efes (Turcia), cu un scop educațional a fost construit o bibliotecă foarte mare pentru acele vremuri de Celsius. Clădirea nu numai că este interesantă pentru frumusețea, măreția și decorarea interioară, dar și pentru prezența unui număr mare de suluri. Sa întâmplat astfel ca acest Templu de Iluminare să fie adiacent unei case publice, care a fost conectată la bibliotecă printr-un pasaj subteran. Chiar și în acele zile, nu toți oamenii ca să-și etaleze afacerile lor de dragoste și, prin urmare, merge la bibliotecă, uneori, se întoarse spre stânga într-o ușă și a intrat în umbră o altă instituție. Prin urmare, femeile căsătorite nu ar putea fi niciodată sigur de exact unde își petrec soții timp liber, în ciuda aparenței lor aparente.
A doua variantă a apariției expresiei a apărut în Rusia cu mulți ani în urmă. Atunci coliba a fost împărțită în două jumătăți. La bărbații care au trăit bine, iar în jumătatea stângă a trăit o jumătate frumoasă de oameni. De fapt, oamenii au încercat să meargă acolo, având propriul lor interes special.
În plus, în timpul slujbelor divine, femeile și bărbații se aflau întotdeauna în locuri diferite. Bărbații au ocupat jumătatea dreaptă a templului, iar femeile au rămas.
O altă variantă a interpretării acestei fraze se referă la creștinism, conform căreia se crede că pe umărul drept o persoană are un înger păzitor, și anume diavolul din stânga. De aceea, să mergeți la stânga, menită să luați partea ispititorului, să comiteți ceva păcătos. Și trădarea, după cum se știe, a fost întotdeauna condamnată de religie. Cuvântul "drept" în multe limbi ale lumii are semnificația "bun", "drept" și "stânga" înseamnă "inferior", "slab". Se pare că a merge la stânga însemna să faci ceva reprobabil, nu bine, să mergi spre cei necurați.