Utilizarea de către guvern a metodelor de reglementare a creditării pentru a stopa deflația și a face un curs invers, adică INFLATION ca mijloc adecvat de depășire a consecințelor deflației anterioare. Semnificația, încorporată în acest termen, a fost clar descrisă în 1932-1933. R. presupune den. și / sau reglementarea creditelor pentru a restabili prețurile la un nivel predeterminat "dorit", dar nu și pentru trecerea la o inflație excesivă care subminează valoarea banilor. Susținătorii R. sunt cei care preferă conceptul de monedă reglementată
↑ Definiție excelentă
Definiție incompletă a lui ↓
refulare) măsuri de stimulare a creșterii economice în economia națională prin intermediul politicii fiscale (fiscale) sau monetare. Astfel de măsuri includ reducerea impozitelor și a ratelor dobânzii, creșterea ofertei monetare în circulație, creșterea cheltuielilor publice pentru lucrările publice, investițiile publice și subvențiile. Pentru R., în special în condițiile creșterii șomajului, keynesienii vorbesc. Monetariștii și susținătorii teoriei neoclasice - împotriva stimulării creșterii economice, care, în opinia lor, este ineficientă și duce la inflație.
↑ Definiție excelentă
Definiție incompletă a lui ↓
Activități care vizează creșterea volumului producției naționale prin stimularea statului de către economie pe baza politicii fiscale / fiscale sau monetare. Printre pârghiile sale poate fi atribuită creșterea ofertei monetare în circulație, cheltuielile publice pentru investiții, organizarea lucrărilor publice, alocarea subvențiilor etc. și taxele și ratele dobânzilor mai mici. Realizată, de regulă, în timpul creșterii șomajului, o astfel de politică este susținută de economiștii direcției keynesiene. Monetariștii susțin însă că singura consecință a revoltei nu poate fi decât creșterea inflației.
↑ Definiție excelentă
Definiție incompletă a lui ↓