După discuția de zi cu zi a situației, Hitler se așeză la un birou mic în Cancelaria Reich-ului vechi și în compania secretarilor săi a fost bea o ceașcă de ceai. Uneori am participat și eu la conversațiile lor. Și Fuhrer, pentru a se distra, a ales subiecte care nu erau legate de situația generală actuală. Într-una din aceste pauze, el a dictat neașteptat o scrisoare soției mele, amintindu-și întâlnirile frecvente. Avea chiar și timp să primească această scrisoare.
În ultimele luni, ministrul imperial Speer mergea deja pe drum. El știa: înfrângerea este o chestiune de câteva săptămâni. Ministrul cu acordul deplin al Guderian a mers cu ofițerul de legătură al Armatei locotenent-colonelul von Poser pe tot Reich-ului, oriunde ar putea, cu gaulyaterami și comanda corespunzătoare pentru a într-un fel se înmoaie efectul dat ordinul de către Hitler despre distrugerea facilităților vitale și a spațiilor . El a reușit, în special, cu mari dificultăți și pericole, să salveze de la distrugerea respectivă transportul și utilitățile. În punerea în aplicare a acestor măsuri anticipative a trebuit să se ocupe în mod constant cu faptul că el se ocupă cu convingerea în victoria finală a național-socialiștilor.
Dar diferența era finală. Recent au avut loc întâlniri furtunoase între ele, din nou și din nou, în care Hitler a refuzat din ce în ce mai mult să accepte dictatele dictate de șeful său de personal. Cu toate acestea, Fuhrer a continuat să mențină relații bune cu el, dar Guderian însuși a luat diferența destul de diferit. Se considera expulzat.
Succesorul său era generalul Krebs, căruia Hitler avea o mare încredere și pe care îl prețuia de mult timp ca ofițer cu înaltă calificare din cadrul Statului Major General și, de asemenea, ca persoană. Führerul a atras mai întâi atenția asupra sa în legătură cu scena notabilă în stația de tren Moscova, în primăvara anului 1941, când Stalin, văzând ministrul de externe japonez Matsuoka, sarcastic a vorbit cu Krebs. În calitate de șef al personalului general al forțelor terestre, avea acum mai puține sarcini decît ca comandant al districtului militar din Berlin III. La sfârșitul războiului el a fost într-o formă de disperare, sa sinucis atunci când primul său contact cu comanda Armatei Roșii ia arătat inutilitatea în continuare.
În aceeași zi, Hitler sa despărțit de șeful său imperial de presă, dr. Dietrich. De mult timp există relații bune între ele în ultimele luni au slăbit. Goebbels întotdeauna nu avea încredere în Dietrich, care era subordonat în mod oficial lui: și el făcea de bună voie tot ce-i spusese Hitler. Acum, la sfârșitul războiului, Goebbels și-a atins scopul și, cu ajutorul lui Bormann, a reușit să-l înființeze pe Führer împotriva lui Dietrich. Ambii nu aveau niciodată un limbaj comun.