fasciștii modernă de stânga se consideră adepți ai tradițiilor mișcării „antifascistă de acțiune“ (l Antifaschistische Aktion.), care face parte din Uniunea Red Front (germană Rotfrontkämpferbund.) - organizarea militară a Partidului Comunist din Germania, timpul Republicii de la Weimar. a luptat împotriva fascismului în perioada anterioară celui de-al doilea război mondial # 91; 1 # 93; 91 # 2 # 93;. Supraviețuirea represiunii partidului nazist. supraviețuitorii antifasciști s-au alăturat rândurilor Rezistenței.

În legătură cu # 91; 3 # 93; # 91; 4 # 93; Naziste, ideologii fasciste și radicale naționaliste în perioada de după cel de-al doilea război mondial. ca o contracarare a lor, acțiunea anti-fascistă este din nou reînvinsă și în această formă există în zilele noastre.

Acțiunile și evenimentele publice ale antifascistului

Atacurile împotriva indivizilor sau a reprezentanților grupurilor antifasciste

Acțiunile ilegale comise de indivizi sau reprezentanți ai grupurilor antifasciste

Finanțarea organizațiilor antifasciste

Activitățile Mișcării pentru Tineretul pentru Drepturile Omului (Mișcarea pentru Drepturile Omului din partea Tineretului) sunt finanțate de Fundația MacArthur. alocați acestei organizații subvenții de doi și trei ani în valoare de 100 000 și, respectiv, 225 000 USD pentru "activități de reducere a xenofobiei în Voronej" # 91; 68 # 93;

• Criticii din tabăra adversarilor îi numesc pe antifascisti "fasciști anti-ruși", deoarece antifasciștii, în opinia lor, sunt ostili față de ruși și slavii etnici # 91; 70 # 93; # 91; 71 # 93; .

Scrie o recenzie pentru "Antifasciști în Rusia"

notițe

: imagine incorectă sau lipsă

Pentru a îmbunătăți acest articol, este de dorit? :

Un pasaj care caracterizează antifasciștii din Rusia

O rochie de femeie rotea în camera următoare. Ca și cum s-ar fi trezit, prințul Andrei sa scuturat și fața sa a avut aceeași expresie ca în camera de zi a lui Anna Pavlovna. Pierre își coborî picioarele de pe canapea. Prințesa a intrat. Era deja într-o rochie diferită, familiară, dar la fel de elegantă și proaspătă. Prințul Andrew se ridică, împingându-și cu amabilitate scaunul.
- De ce, adesea mă gândesc, spuse ea, ca întotdeauna, în franceză, șezând grabnic și dureros într-un fotoliu, de ce nu sa căsătorit Anet? Cât de proști sunteți, mesteri, că nu v-ați căsătorit cu ea. Mă scuzați, dar nu înțelegeți nimic despre femei. Ce dezbatere ești, domnule Pierre.
"Mă îndoiesc cu soțul tău; Nu înțeleg de ce dorește să meargă la război ", a spus Pierre, fără nici o jena (atât de obișnuită în relația tânărului cu tânăra), întorcându-se la prințesă.
Prințesa a început. Aparent, cuvintele lui Pierre l-au atins de o viață.
- Ah, aici zic același lucru! Ea a spus. - Nu înțeleg, absolut nu înțeleg de ce oamenii nu pot trăi fără război? De ce nu dorim femeile nimic, nu avem nevoie de nimic? Ei bine, tu ești, judecător. Îi spun totul: aici el este un adjutant al unchiului său, cea mai strălucită poziție. Toată lumea îl cunoaște atât de mult, apreciază atât de mult. În ziua de azi la Apraksins am auzit o doamnă întreabă: "C'est ca le fameux prince Andre?" Ma parole d'honneur! [Acesta este faimosul prinț Andrei? Cuvant cinstit!] - Ea a ras. - El este acceptat peste tot. Poate fi foarte ușor o aripă a adjutantului. Împăratul a vorbit foarte bine cu el. Anet și am spus că ar fi foarte ușor să o aranjez. Ce crezi?
Pierre se uită la Prince Andrew și, observând că această conversație nu-i plăcea prietenului său, nu răspunse.
- Când te duci? El a întrebat.
- Ah! nu mă parlez pas de ce pleacă, ne m'en parlez pas. Nu-mi spune despre plecarea asta! Nu vreau să aud despre el ", a spus prințesă într-un ton atât de jucăuș capricios că a vorbit cu Hippolytus în salon și care, evident, nu a mers în cercul familiei în care era Pierre. "Astăzi, când am crezut că este necesar să întrerup toate aceste relații scumpe ... Și apoi, știi, Andre?" Ea clipea în mod semnificativ la soțul ei. - J'ai peur, j'ai peur! [Mi-e frică, mi-e frică!] - șopti ea, tremurând cu spatele ei.
Soțul sa uitat la ea cu o privire de parcă ar fi surprins să vadă că altcineva, cu excepția lui și a lui Pierre, era în cameră; adresându-se cu întrebare la soția sa cu o curtoazie rece:
- De ce ți-e frică, Lisa? Nu pot să înțeleg ", a spus el.
- Așa sunt toți oamenii egoiști; toți, toți egoiști! Însuși din cauza capriciilor lor, Dumnezeu știe de ce, el mă aruncă, mă blochează numai în sat.
- Cu tatăl tău și cu sora ta, nu uita, zise liniștit prințul Andrew.
- Toată la fel, fără prietenii mei ... Și vrea să nu-mi fie frică.
Tonul ei era deja înțepător, buretele se ridică, oferindu-i chipului o expresie plină de veselie, fără bucurie. Se opri, ca și cum ar fi găsit indecentă să vorbească la Pierre despre sarcina ei, în timp ce aceasta era esența chestiunii.
- Tot ce nu înțeleg, de quoi vous avez peur, - domnul Andrew a vorbit încet, fără să-și ia ochii de la soția sa.
Prințesa s-a spălat și a fluturat cu disperare mâinile.
- Nu, Andre, este dezavantajul, schimbarea tellementului ... [Nu, Andrew, spun: te-ai schimbat atât de mult ...]
"Medicul vostru vă spune să mergeți înainte de culcare", a spus prințul Andrew. - Ar trebui să te culci.
Prințesa nu spuse nimic și, brusc, un burete scurt cu mustață tremura; Prințul Andrew, în picioare și ridicându-și umerii, se plimba prin cameră.
Pierre privi cu uimire și naivă prin ochelari, apoi se mută la el și apoi la prințesă, de parcă ar fi vrut să se ridice, dar din nou sa gândit.
- Ce-i cu mine, domnule Pierre, zise brusc prințesa, iar fata ei frumoasă izbucn brusc într-o grimasă plângăcioasă. "Am vrut să-ți spun de mult timp, Andre: de ce te-ai schimbat atât de mult pentru mine?" Ce ți-am făcut? Du-te la armată, nu mă regreți. Pentru ce?
- Lise! - a spus numai prințul Andrew; dar în acest cuvânt exista o cerere, o amenințare și, cel mai important, asigurarea că ea însăși se va pocăi de cuvintele ei; dar ea continuă grăbit:
"Tu mă tratezi ca și cum sunt bolnav sau cu un copil." Văd totul. Ai fost acum șase luni?
- Lise, te rog să te oprești, spuse prințul Andrew și mai expresiv.
Pierre, tot mai mult venind la emoție în timpul acestei conversații, se ridică și se urcă la prințesă. Părea în imposibilitatea de a îndura vederea lacrimilor și el era gata să plângă.
"Calmează-te, prințesă. Crezi că, pentru că te asigur, eu am experimentat ... de ce ... pentru că ... Nu, îmi pare rău, străinul aici este de prisos ... Nu, calmează-te ... Adio ...
Prințul Andrew la oprit cu mâna.
"Nu, așteptați, Pierre. Prințesa este atât de bună încât nu vrea să mă priveze de plăcerea de a petrece seara cu tine.
- Nu, el se gândește doar la el însuși, spuse prințesa, fără să se țină lacrimi furioase.
"Lise," a spus cu usurinta principele Andrew, crescand tonul pana la gradul care arata ca rabdarea este epuizata.
Dintr-o dată expresia veveriță furioasă a chipului frumos al prințesei era înlocuită de o expresie atractivă și plină de compasiune a fricii; ea aruncă o privire în ochii ei minunați spre soțul ei și fața îi părea a fi o expresie timidă și mărturisitoare, cum ar fi cea a unui câine, cu o coadă rapidă dar slabă.
- Mon Dieu, mon Dieu! [Doamne, Dumnezeule!] - a spus prințesa și, ridicându-și pliul cu o singură mână, sa dus la sotul ei și ia sărutat fruntea.
- Bonsoir, Lise, [noapte bună, Lisa,] - a spus prințul Andrew, în picioare și cu amabilitate, ca un outsider, sărutând mâna.

Prietenii tăcuți. Nici unul, nici celălalt nu a început să vorbească. Pierre se uită la Printul Andrew, prințul Andrew își frecă fruntea cu mâna mică.
- Să mergem la cină, spuse el cu un oftat, urcîndu-se și îndreptîndu-se către ușă.
Intră în sala de mese elegantă, nouă, bogat decorată. Totul, de la șervețele, la argint, la pământ și la cristal, purta acea amprentă specială de noutate, care se întâmplă în gospodăria soților tineri. În mijlocul cinei Prințul Andrew sa aplecat și, ca un om, pentru o lungă perioadă de timp are ceva pe inimă și dintr-o dată decide să vorbească, o expresie de stimulare a nervului, în care Pierre nu a văzut prietenul său, a început să vorbească:
"Niciodată, nu te căsători niciodată, prietene; Iată sfatul meu: nu te căsători până nu îți spui că ai făcut tot ce ai putut și până când nu te mai iubești pe femeia pe care ai ales-o până nu o vezi clar; altfel vei fi greșit crud și ireparabil. Se căsătorește cu un bătrân, nicăieri ca să fie nepotrivit ... Și apoi tot ceea ce este bun și înalt în tine se va pierde. Toți vor fi cheltuite pentru lucruri mici. Da, da, da! Nu te uita la mine cu o astfel de surpriză. Dacă vă așteptați de la tine de ceva mai departe, la fiecare pas, veți simți că este peste tot, totul este închis, cu excepția camera de zi, în cazul în care vă va sta pe o masă cu un lacheu instanță și un idiot ... Dar asta! ...
El a fluturat energic mana.
Pierre și-a scos ochelarii, de ce sa schimbat fața, și-a arătat mai multă bunătate și sa uitat la prietenul său cu uimire.
- Soția mea, continuă prințul Andrew, este o femeie frumoasă. Aceasta este una dintre acele femei rare cu care poți fi decedat pentru onoarea ta; Dar, Dumnezeule, ce n-aș da acum, ca să nu fiu căsătorită! Acest lucru vă spun singur și primul, pentru că te iubesc.
Prințul Andrew, spunând că a fost chiar mai puțin similară decât înainte, în scopul de a Bolkonsky, care stătea tolănit în scaune Anna Pavlovna și printre dinții încleștați, cruciș, a spus fraze franceză. Fața lui uscată tremura de animația nervoasă a fiecărui mușchi; Ochii în care focul vieții părea să se stingă înainte, strălucind acum strălucirea strălucitoare și strălucitoare. Era evident că, cu cât era mai lipsit de viață, părea în vremurile obișnuite, cu atât mai viguroase era în acele momente de iritare dureroasă.
- Nu înțelegi de ce spun asta, continuă el. "Este o poveste de viață întreagă". Tu spui, Bonaparte și cariera lui ", a spus el, deși Pierre nu vorbea despre Bonaparte. - Vorbești cu Bonaparte; dar Bonaparte, când lucra, a mers pas cu pas spre gol, a fost liber, nu a avut decât obiectivul său - și a ajuns la el. Dar legați-vă de o femeie - și ca un iaz legat, veți pierde toată libertatea. Și tot ce este în voi de speranță și putere, totul cântărește și vă chinuie cu pocăință. Camere de zi, bârfe, bile, vanitate, nimic - este un cerc vicios din care nu pot ieși. Acum mă duc la război, la cel mai mare război, așa cum am fost, și nu știu nimic și nu sunt bun. Este suis tres aimable et tres caustique, [Sunt foarte dulce și foarte mănâncă,] - a continuat prințul Andrew, - și Anna Pavlovna ascultă-mă. Și aceasta este o societate proastă, fără de care soția mea nu poate trăi, și aceste femei ... Dacă numai tu ai putea ști ce este distanțele toutes les femmes [toate aceste femei ale societății bune] și, în general, femeile! Tatăl meu are dreptate. Egoismul, vanitatea, prostia, nesemnificativitatea în toate - sunt femei, când totul este prezentat așa cum sunt. Uită-te la ele în lumină, se pare că există ceva, dar nimic, nimic, nimic! Da, nu te căsători, suflete, nu te căsători, a încheiat prințul Andrei.
- Sunt amuzat, spuse Pierre, că sunteți sinele vostru, vă considerați incapabili, că viața voastră este o viață răsfățată. Ai totul, totul este înainte. Și tu ...
Nu a spus asta. dar tonul lui a arătat cât de mult și-a apreciat prietenul și cât de mult se aștepta de la el în viitor.
- Cum poate să spună asta? Gândește Pierre. Pierre ia considerat pe Printul Andrei modelul tuturor perfecțiunilor tocmai pentru că Prințul Andrei, în cel mai înalt grad, combina toate acele calități pe care Pierre nu le avea și care poate fi cel mai bine exprimat de noțiunea de putere de voință. Pierre a fost mereu uimit de abilitatea printului Andrew de a trata cu calm tot felul de oameni, memoria sa extraordinară, lectura lui (a citit totul, a știut totul, a avut un concept despre totul) și mai ales capacitatea sa de a lucra și de a studia. Dacă de multe ori Pierre era uimit de lipsa de abilitate a lui Andrew de a filosofia în mod visător (care era în mod deosebit înclinat de Pierre), atunci în el nu vedea un defect, ci o forță.
În relația cea mai bună, mai prietenoasă și mai simplă, este nevoie de lingușire sau de laudă, deoarece este necesară o căptușeală pentru ca roțile să conducă.
- Je suis un homme fini, [eu sunt un om terminat,] - a spus prințul Andrew. - Și eu? Să vorbim despre tine ", a spus el, după o pauză și un zâmbet la gândurile sale consolătoare.
Acest zâmbet, în același moment, se reflectă pe fața lui Pierre.
- Și eu? A spus Pierre, deschizându-și gura într-un zâmbet gay și lipsit de griji. "Ce sunt eu?" Je suis un batard [Sunt un fiu nelegitim!] - Și, brusc, a roșu purpuriu. Era evident că a făcut un mare efort să spună acest lucru. - Sans nom, sans fortune ... [Fara nume, fara stat ...] Si apoi, dreapta ... - Dar nu a spus ca a avut dreptate. - Sunt liberă pentru moment și este bine pentru mine. Nu știu de ce să încep. Am vrut să vorbesc serios cu tine.
Prințul Andrew îl privi cu ochi buni. Dar, în ochii lui, prietenos, afectuos, și-a exprimat totuși conștiința superiorității sale.
"Tu ești dragă pentru mine, mai ales pentru că tu ești o persoană vie în întreaga lume." Te simți bine. Alege ce vrei; este la fel. Tu peste tot va fi bine, dar un singur lucru: oprește-te să te duci la aceste Kuraghi, să conduci această viață. Deci, nu vă convine: toate aceste binges, hussarism, și toate ...
- Que voulez vous, mon cher, spuse Pierre, ridicând din umeri, "les femmes, mon cher, les femmes!" [Ce vrei, dragii mei, femei, dragi, femeile!]
- Nu înțeleg, răspunse Andrei. - Les femmes comme il faut, [aceasta este o altă problemă; dar les femmes Kuragin, les femmes et le vin, [femeile din Kuragin, femei și vin,] nu înțeleg!
Pierre a trăit prințul Vasile Kuragin și a participat la viața agresivă a fiului său Anatole, aceia pe care și-au propus să se căsătorească cu sora prințului Andrei pentru corectare.
- Știi ce, spuse Pierre, de parcă ar fi venit un gând neașteptat de fericit, serios, m-am gândit mult timp. Cu această viață nu pot decide nici gândesc. Capul meu doare, nu am bani. Astăzi ma sunat, nu voi pleca.
"Dă-mi cuvântul tău de onoare că nu vei merge?"
- Cuvintele mele!

Articole similare

• Antifasciștii din Rusia sunt

• Jurnaliști renumiți din Rusia

• Decizia de a desena drapelul rusiei - pascal abc