Vologda, "mica patrie", ia dat tema principala a creativitatii viitoare - "vechea identitate rusa", a devenit centrul vietii sale, "pamantul ... sacru", unde se simtea "atat viu, cat si muritor".
Din 1950 până în 1952, viitorul poet a studiat la Școala Tehnică de Silvicultură Totem. Dupa doi ani a lucrat ca stoker in flota de tramvai din Arhangelsk din increderea in Sevryba si inca doi ani ca maestru la un teren de pregatire militara experimentat in Leningrad.
Din 1955 până în 1959, el a servit în Flota Nordică (în grad de marinar și marinar marin). După demobilizare, a locuit în Leningrad, muncind alternativ ca mecanic, depozitator și încărcător la uzina Kirov. Totuși, în inima sa trăiește poezie și, prin urmare, decide să-și schimbe destinul.
În 1962, Rubtsov a intrat în Institutul Literar. M. Gorky la Moscova și sa întâlnit cu V. Sokolov, S. Yu Kunyaev, V. V. Kozhinov și alți scriitori, a căror participare prietenoasă ia ajutat mai mult decât atât în lucrarea sa și în publicarea poeziei. Cu șederea la institut în curând au existat probleme, dar poetul continuă să scrie, iar la mijlocul anilor 1960 a publicat primele colecții.
În 1969, Rubtsov termină Institutul literar, primește în viața sa un prim apartament cu o cameră separată.
Prima carte de poezii "Lyrics" a fost publicată în 1965 în Arhangelsk. Apoi au fost publicate colecțiile poetice "The Star of Fields" (1967), "The Soul Keeps" (1969), "Pine Noise" (1970). Pregătirea pentru a tipări "Flori verzi" a apărut după moartea poetului.
Poezia lui Rubtsov, care este extrem de simplă în stilul și temele sale, legată în principal de regiunea natală Vologda, are o autentică creativă, o scală interioară, o structură figurativă fină.
Mai ales renumite sunt melodiile din poemele sale "În camera mea este lumină", "Voi conduce o bicicletă pentru o lungă perioadă de timp", "În momente de muzică tristă".