Unul dintre eroii filmului, juriul (directorul cimitirului), a spus ca angajatii cimitirului castiga bani pe rudele defunctului.
Când rudele neimpozabile ale celui decedat comandă un mormânt muncitorilor de la cimitir, ei o scot afară și pun banda de celofan pe fund. După ce începe funeraliile și sicriul va fi în curând coborât în groapă, o bătrână trimisă în mod special îi spune rudelor: "Cum o veți îngropa, pentru că acolo este o mulțime de apă acolo".
Și într-adevăr, rudele văd că în partea de jos a mormântului sunt pline de lichefiere. Muncitorii din cimitir încep să se agite și să încerce să scoată zgură, dar nu funcționează. Rudele încep să se panică. Apoi, bătrîna îi sfătuiește să acorde atenție mormîntului proaspăt săpat. Rudele îi cer muncitorilor permisiunea să o folosească, însă sunt negate sub pretext că au fost deja comandate și după câteva ore va fi îngropat o altă persoană.
Rudele încep să ceară și să ofere bani. În cele din urmă, lucrătorii, luând oferta, sunt de acord cu generozitatea. După înmormântare, ei iau celofanul din mormânt și în zece minute se usucă. Apoi încep să sapă un mormânt nou și să caute noi "frați".
P.S. Povestea acestei povestiri, ilustrând realitatea rusă, a fost o scenă foarte puternică. Singurul lucru care l-a răsfățat, este scuza directorului cimitirului (se pare că el nu numai că fură și cumpără ceasuri scumpe, ci hrănește oameni fără adăpost și ajută școala).
Posesia spiritului lui Vakinyan din romanul lui S. King "Cimitirul animalelor de casă" (1983).
Maestru de la Jordan Belfort din filmul M. Scorsese "Lupul de pe Wall Street".